Ziua 1.
Drum cu autocarul. Frunze ruginii
acoperind pamantul printre stanci. Lumina calda de toamna. Muzica, carte, relaxare.
Seara intre parintii mei. Rasfat din
partea amandurora: masa pusa, visinata la indemana, conversatie, cu dragoste.
Ziua a 2-a
Plimbare prin parc, dimineata. Rate plutind, cu gratie, pe lac. Noi doua, pe alei, luminate deopotriva de razele toamnei si de aura prieteniei.
Drum la Kilipirim, trei ore nepretuite printre carti. Am rasfoit atatea carti incat am sfarsit prin a lua tuturor celor dragi cate ceva, mai putin mie. Nu m-am putut hotara, daca puteti intelege asta.
Dupa-amiaza tarzie, vizita la nepotii mei. Care mai de care ocupat: cu tableta, cu invatatul, cu somnul. Timpul ne fuge printre degete si de-abia apucam sa ne cunoastem.
Seara de teatru impreuna cu draguta de sora-mea. Cred ca am ales bine o comedie. De cand eram mici ne placea sa ne hlizim impreuna. Cu si fara motiv. De data asta am ras de drama unui sot care se imparte intre sotie si amanta. Si care, bineinteles, o incurca pana la urma. Extrem de relaxant sa zambesti, sa razi in hohote si, neaparat, sa auzi oamenii razand in jurul tau. Este foarte reconfortant. Ca si cum ai fi contectat la un aparat de buna dispozitie.
Seara incheiata frumos. Sora-mea, grijulie, m-a dus acasa cu masina. Mama m-a asteptat cu masa. Curat rasfat.
Ziua a 3-a
Somn de voie urmat de o dimineata minunata in bucatarie impreuna cu mama si cu nepotul meu. Am facut impreuna placinte cu mere, cu branza si cu multa rabdare si dragoste. Au iesit minunate. Ne-am manjit cu faina, am ciugulit din coca si din merele rase, am stat de vorba. Apoi am iesit afara prin parcuri si la cumparaturi in doi - o matusa vesela si-un nepot cuminte si vorbaret, bucurosi de soare si de vacanta.
Dupa-amiaza la cumparaturi si apoi cu socrii mei. Amandoi raciti. Ca de obicei, ingrijorati de toti si de toate. Mi-au aratat ultimele schimbari prin casa si m-au servit cu salata de vinete cu rosii (din gradina lor!) - gustoase, sa te lingi pe degete!
Seara cu prietenii si nasii mei de cununie: bere, floricele de porumb, poze frumoase, un motan superb printre picioarele noastre si multa buna-dispozitie. Am primit daruri. Mi-am admirat nasii cei mici cat au crescut, cat s-au maturizat.
Din nou, seara, conversatii cu parintii mei.
Ziua a 4-a
Dimineata inceputa frumos. Fara graba. Fara stres. Cu mama si, mai tarziu, din nou, la plimbare cu nepotul meu. Ne-am jucat de-a v-ati ascunselea. Si de-a soarecele si pisica. Si de-a "imparate, imparate, cate ceasuri la cetate?".
Drum in oras. Mici intalniri si comisioane. Am intrat in locuri speciale, cum ar fi Rawdia, unde am baut un suc de macese si ghimbir (combinatie care incanta papilele gustative) si am stat de vorba cu niste persoane deosebite.
Am luat un ceai pe fuga cu o foarte veche si buna prietena si apoi am intrat in toate magazinele interesante intre Unirea si Universitate. In special in librarii si anticariate. M-am uitat in jurul meu, la masini, la cum erau imbracate fetele pe strada, la viata agitata a orasului. Am mai cumparat cate ceva, mai ales carti.
Seara cu fetele (cele mai vechi prietene ale mele!), la o cafea, la un pahar de suc/vin. Amintiri din vremea cand eram niste pustoaice. Povesti despre copiii, slujbele, barbatii nostri. Ganduri de viitor. Regasirea unui sentiment pe care nu l-am mai avut de mult - acela ca toata lumea este a noastra. Si promisiunea cu "S-alta data, s-alta data..." Minunata este planeta prieteniei!
Seara, mama ma cearta, ca in copilarie, ca am ajuns tarziu acasa si ca n-am timp sa-mi fac bagajele. Eu fac bagajele la foc automat intr-o ora, ei ii trebuie vreo doua zile. Taclale cu tata si mama despre toate si despre nimic. Doar ne bucuram ca stam de vorba, ca suntem impreuna.
Ziua a 5-a
O noapte agitata, cum se intampla deseori inaintea plecarilor si o dimineata somnoroasa, cu imbratisari si ramas bun de la ai mei.
Drum lejer, soare pana la Pitesti, nori mai departe, ploaie la Valcea. Schimb de autocare - mutam bagaje dintr-un autocar mare si confortabil, intr-un microbuz saltaret si mai practic pentru drumul palpitant care ne asteapta. Nu avem voie pe defileul Jiului asa ca trecem muntii pe la Voineasa, printre brazi si serpentine care dau ameteala, timp in care am oprit doar o data, ca lesinam in microbuz, la propriu. M-am plimbat un pic printre brazi sa-mi vin in fire. Ningea asa de frumos!
Abia la Petrosani a venit mantuirea. Am schimbat iar microbuzul, am luat o pauza si multe guri de aer liber. Si ne-am relaxat intr-un alt autocar mai mare, confortabil, fara peripetii.
Si in scurt timp am ajuns acasa. Si gata.
Taranul nu pleacă nici de voie, nici de nevoie. El n-are unde sa-si mute saracia, pentru ca, smuls de pe ogorul lui, ar fi osandit sa piara ... El se simte zamislit si nascut din acest pamant ... Astfel,destinul pamantului care ne-a nascut si ne-a crescut a trebuit sa comande si destinul dezvoltării neamului nostru. ...
O caracteristica tot atat de importanta a unui neam, ca si comunitatea de sange, este limba. La noi si aceasta e opera taranului. ... Farmecul si expresivitatea specifica le-a capatat de la fauritorul ei originar, care a fost taranul. ... Pana la Eminescu totusi limba literara a mai avut destule sovairi. Numai geniul eminescian a stiut sa integreze organic comoara limbii taranului in limba uzuala a tuturor.Prin Eminescu taranul a daruit elementul cel mai necesar literaturii noastre: limba curata, bogata, mladioasa, mereu noua, cu posibilitatea de eterna inoire, cu dinamism etern ... Colaborarea dintre Romanul cel mai modest si poetul cel mai mare a fixat linia generala a originalitatii literare romanesti.
Precum si-a modelat limba, tot astfel a pastrat si modelat taranul roman, dupa chipul si asemanarea lui, credinta in Dumnezeu. Din batrane superstitii, din ramasite de credinte stravechi transformate si adaptate, din dogme si precepte crestine, el si-a alcatuit o religie specifica, un amalgam profund de crestinism si paganism. Religia aceasta, legea romaneasca e unica pentru intreg neamul nostru pe deasupra tuturor controverselor teologice. In ea se rezuma conceptia de viata a taranului roman, resemnarea si increderea lui in dreptatea divina.
