Discurs de receptie la Academia Romana, 29 mai 1940
In viata altor natiuni, taranimea a putut avea, si a avut un rol secundar, sters; pentru noi insa e izvorul romanismului ... La noi, singura realitate permanenta, inalterabila, a fost si a ramas taranul.Cuvantul insusi e de origine urbana ... Taranul nu-si zice niciodata taran. ... Taranii insa numesc pe tarani, simplu, oameni. De fapt, taranul n-are nume pentru ca nu e nici clasa, nici breasla, nici functie, ci poporul insusi ...
Taranul nu pleacă nici de voie, nici de nevoie. El n-are unde sa-si mute saracia, pentru ca, smuls de pe ogorul lui, ar fi osandit sa piara ... El se simte zamislit si nascut din acest pamant ... Astfel,destinul pamantului care ne-a nascut si ne-a crescut a trebuit sa comande si destinul dezvoltării neamului nostru. ...
Taranul nu pleacă nici de voie, nici de nevoie. El n-are unde sa-si mute saracia, pentru ca, smuls de pe ogorul lui, ar fi osandit sa piara ... El se simte zamislit si nascut din acest pamant ... Astfel,destinul pamantului care ne-a nascut si ne-a crescut a trebuit sa comande si destinul dezvoltării neamului nostru. ...
Rezultatul? Romania actuala (nt-antebelică) cu Dacia de odinioara sunt congruente nu numai in privinta configuratiei geografice, dar si a configuratiei etnografice ... Acest singur fapt, aceasta evidenta batatoare la ochi ar trebui sa puie pe ganduri, daca nu sa-i desarmeze, pe apostolii interesati ai discontinuitatii …
O caracteristica tot atat de importanta a unui neam, ca si comunitatea de sange, este limba. La noi si aceasta e opera taranului. ... Farmecul si expresivitatea specifica le-a capatat de la fauritorul ei originar, care a fost taranul. ... Pana la Eminescu totusi limba literara a mai avut destule sovairi. Numai geniul eminescian a stiut sa integreze organic comoara limbii taranului in limba uzuala a tuturor.Prin Eminescu taranul a daruit elementul cel mai necesar literaturii noastre: limba curata, bogata, mladioasa, mereu noua, cu posibilitatea de eterna inoire, cu dinamism etern ... Colaborarea dintre Romanul cel mai modest si poetul cel mai mare a fixat linia generala a originalitatii literare romanesti.
Precum si-a modelat limba, tot astfel a pastrat si modelat taranul roman, dupa chipul si asemanarea lui, credinta in Dumnezeu. Din batrane superstitii, din ramasite de credinte stravechi transformate si adaptate, din dogme si precepte crestine, el si-a alcatuit o religie specifica, un amalgam profund de crestinism si paganism. Religia aceasta, legea romaneasca e unica pentru intreg neamul nostru pe deasupra tuturor controverselor teologice. In ea se rezuma conceptia de viata a taranului roman, resemnarea si increderea lui in dreptatea divina.
Oricat ar parea de ciudat si de trist, adaptarea la saracie, impreuna cu toate consecintele ei, a fost o necesitate vitala pentru poporul romanesc. Altminteri n-ar fi putut indura viata si s-ar fi sfaramat si topit printre celelalte neamuri. Inchizandu-se in saracie ca intr-o gaoace indestructibila, s-a singularizat si a putut sa-si dezvolte insusirile specifice, sa-si dobandeasca o fizionomie nationala deosebita.Viata saraca nu exclude bogatia sufleteasca. Saracul e mai aproape de sufletul sau decat bogatul si are mai multa nevoie de frumosul care, transfigurand realitatea, devine izvor de speranta si de mangaiere. Folclorul nostru, in toate manifestarile sale, e creatie de popor sarac, ceea ce nu-l impiedica sa fie mai valoros si mai bogat decat al multor neamuri traite in belsug.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu