joi, 30 mai 2013

Oameni şi locuri...

Cel mai tare mă bucur când cunosc persoane interesante, oameni care au o sclipire in ochi şi care, instinctiv, îmi plac. Îmi plac cei care au ceva de spus sau de împărtăşit semenilor lor.
În ultimul timp tot dau peste astfel de oameni. E ca şi când Dumnezeu m-ar trage de mânecă şi mi-ar trimite un semn, mi-ar sugera pe ce cale să merg, ce gânduri să recepţionez, ce lucruri... Îmi dau seama că, de fapt, oamenii care îmi ies în cale sunt, mai mult sau mai puţin, asemenea mie sau eu asemenea lor.
Şi ca să dau un exemplu, mi s-a întâmplat să cunosc săptămâna trecută o doamnă în vârstă cu un căţel, un bărbat mai mult plecat la lucru şi o pasiune pentru tratamentul alternativ al cancerului. Doamna cu pricina cultivă kombucha, face kefir în lapte din nişte cristale şi altele. Este încă plină de viaţă, în ciuda celor două operaţii de extirpare a tumorii canceroase pe care le-asuferit şi a altor probleme de sănătate. 
Am intrat în apartamentul ei pentru câteva minute şi am stat de vorbă aproape o oră. M-a servit cu ceai de Kombucha şi mi-a dăruit o parte de cultură pentru acasă. Mi-a povestit cum se foloseşte şi ceva din viaţa ei. M-am împrietenit cu căţelul şi am aflat şi povestea lui (tristă, dar cu final fericit). 
Doamna cu kombucha şi căţelul nu este singura cunoştinţă interesantă din ultimul timp. Doar că, datorită ei, am început să fiu iarăşi atentă la ce şi pe cine întâlnesc în drumurile mele. Pentru că, deşi merg mult mai puţin pe jos ca în anii trecuţi, sunt la fel de mobilă, călătoresc cu o gramadă de oameni şi cu o mulţime de mijloace de transport mai mult sau mai puţin ortodoxe: microbuz (cu varianta: microbuz şcolar), maşini de pâine, dubiţe cu marfă, automobile ale unor necunoscuţi cu care mă împrietenesc (sau nu! - azi am oprit maşina unui manelist care a vorbit tot drumul la telefon), dar şi maşinile cunoscuţilor din satele prin care mă perind. Fac autostopul camioanelor şi, rar de tot, opresc tiruri sau maşini de poliţie (ha! de fapt a fost doar o dată şi o cunoşteam pe şoferiţă). 
De cele mai multe ori ascult poveşti incredibile, întâmplări din viaţa lor, sfaturi despre lucrul în grădină, în casă, despre sănătate şi boli, despre viaţa de familie - cine cu cine se împacă sau se ceartă şi multe, multe altele... Şi, ca să revin la ideea de la care am plecat, drumurile acestea mă duc nu numai în locuri, cât şi în sufletele unor oameni, din ce in ce mai interesanţi în ultimul timp...


vineri, 17 mai 2013

God made a farmer



And on the eighth day, God looked down on his planned paradise and said, "I need a caretaker." So God made a farmer.

God said, "I need somebody willing to get up before dawn, milk cows, work all day in the field, milk cows again, eat supper, then go to town and stay past midnight at a meeting of the school board." So God made a farmer.

God said, "I need somebody willing to sit up all night with a newborn colt and watch it die, then dry his eyes and say,'Maybe next year,' I need somebody who can shape an ax handle from an ash tree, shoe a horse with hunk of car tire, who can make a harness out hay wire, feed sacks and shoe scraps. Who, during planting time and harvest season will finish his 40-hour week by Tuesday noon and then, paining from tractor back, put in another 72 hours." So God made the farmer.

God said, "I need somebody strong enough to clear trees and heave bales, yet gentle enough to yean lambs and wean pigs and tend the pink-comb pullets, who will stop his mower for an hour to splint the leg of a meadowlark."

It had to be somebody who'd plow deep and straight and not cut corners. Somebody to seed, weed, feed, breed, and brake, and disk, and plow, and plant, and tie the fleece and strain the milk, . Somebody who'd bale a family together with the soft, strong bonds of sharing, who would laugh, and then sigh and then reply with smiling eyes when his son says that he wants to spend his life doing what Dad does. "So God made a farmer."
(Paul Harvey)

marți, 7 mai 2013

Despre primavara aceasta...

Mi-au prins bine zilele libere de inceput de mai. M-am odihnit. In rest, mi-e somn mereu, chiar si acum cand ma gandesc ce sa scriu si de ce. Cred ca as putea face o lista, asa, un fel de schita, ca pe vremuri, inainte de examen: 
- mult verde in jur, mult soare...
- putini meri in floare anul acesta, in schimb au inflorit: corcodusul, socul, cei doi visini, un ciresel si ar mai fi...
- m-am ingrasat intr-un mod dizgratios din lipsa de miscare si, posibil, din lipsa de somn...
- am avut niste inspectii la clasa, ma pregatesc pentru niste examene, cam fara chef...
- mai sunt seminte de pus in gradina, Iulian le stie rostul... nu vrea sa punem cartofi, dar eu vreau (nu ma tem de gandacii de colorado!)
- copiii isi vad de treaba lor de copii si le merge bine...
- am ramas cu 3 catei, in curand implinesc un an, plus cei 2 mari - se cheama ca avem o haita de 5 caini...
- inca mai citesc - am avut surpriza sa primesc niste carti interesante de Paste, plus un parfum care miroase bine... (multumesc!)
...somn usor, mai vorbim si alta data!

Imagine din excursia copiilor pe Bulz din 27 aprilie 2013