joi, 16 septembrie 2010

La revedere, Bucuresti!

 
Parcul I.O.R., Bucuresti

Imi este destul de greu sa scriu ceea ce simt acum, in prag de plecare. Aici m-am nascut, pe strazile din Bucuresti am copilarit, aici mi-am facut prieteni, prin parcurile acestui oras m-am sarutat, printre blocuri si prin pietele Bucurestilor am umblat. M-am obisnuit cu asfaltul, cu poluarea, cu ritmul trepidant.  I-am batut strazile in lung si-n lat: la concerte, la teatre, la filme, la cumparaturi, la muzee, la serviciu - familiarizata cu multimea, cu zgomotul, cu latratul cainilor si mirosul orasului. Aici imi ramane o bucata din inima: parintii si familia cea de suflet: frati, surori, veri, nasi, dar si multi prieteni dragi.
Si totusi plec. Plecam: patru intr-o rulota (fara a mai pune la socoteala si pisica!) Am ales iarba verde si copacii roditori, cantec de pasari, sunet de talangi si murmur de vant si ploaie. Am dat asfaltul pentru racoarea apei de munte si zgomotul enervant al claxoanelor pentru mugetul vacilor, al bivolilor  si al caprelor care vin de la pasune si trec prin fata casei noastre. O sa invatam sa traim mai simplu, mai echilibrat, fara graba nebuna a marilor orase. De acum o sa vedem mai des stelele, o sa fim mai aproape de pamant, de natura, de oameni, de Dumnezeu. 


Rau Alb, Hateg

miercuri, 8 septembrie 2010

La multi ani, Maria!



De ziua Mariei am fost la cumpărături: skateri, blugi, bluziţe, hanorac... - cică pentru şcoală, dar şi de plăcere, cred eu. Este o încântare să mergi la cumpărături cu o fetişcană care ştie ce vrea şi nu se sfieşte să ceară. Te lasă fără bani în cel mai scurt timp posibil. În comparaţie cu fratele ei, cu şi pentru ea am cheltuit dublu. Maria cumpără cu nonşalanţă şi poartă cu graţie hainele primite. Super-distractiv când nu ai bugetul limitat. Aş putea spune că îmi dă lecţii de shopping. Pentru că eu, nehotărâtă cum sunt, m-am învârtit peste tot şi nu mi-am luat nimica. Dar tot mi-a plăcut. Aşa că am încheiat turul de cumpărături cu o masă la KFC. La mulţi ani, fetiţa mea!