vineri, 29 aprilie 2011

Vulpe, vulpiţa...

"... ce frumoasă caţaveica am să fac nevestei mele din blană istui vulpoi..."


... zise vecinu' Mircea când văzu vulpea-n laţ, după ce acu' vreo săptămână sau două, îi furase 2 cloşti de pe ouă...şi după ce căţeii lor şi al nostru Colţ, nu ne-au lăsat să dormim (sau cel puţin pe mine), de atâta lătrat.
 
 

luni, 18 aprilie 2011

Rasadnitza, salata culegatorului si Coltz

Astazi a fost prima zi de anu' asta in care vremea mi-a permis sa stau pe afara mai mult. Si am stat...vreo 12 ore, de la 8 am pana la 8pm, cu mici pauze cand mai intram prin casa sa mai iau cate ceva. In prima parte a zilei am facut o rasadnita, unde am pus vreo 13 feluri de rosii, vreo 10 de ardei si gogosari, vinete si telina. Ulterior am acoperit-o cu folie, da' bineinteles ca am uitat sa mai fac o poza. Sper sa iasa ceva din toate astea, ca s-anunta vremuri grele.



Pe la 4, si pe mine si pe Coltz ne-a luat foamea asa ca am ales sa prepar ( la fel ca in ultimele saptamani ), o salata din ce se gaseste prin gradina...da' nu cultivat de cineva, ci cu ce creste spontan. Pe la noi cresc papadiile, urzicile ( nu e nevoie sa mai mentionez beneficiile acestora ), o planta careia vecinii nostrii ii spun " salatuca " si e prin " covorul " de mai jos 



Am mai pus leurda ( din padure de la prietenii de la Stanciova - am plantat si noi in paduricea noastra cateva fire, sper sa se prinda ), spanac, ceapa, usturoi, ridichi si ardei ( din piata ), cas si telemea ( de la vecini ). Uitati ce a iesit:



Bineinteles ca nu l-am uitat nici pe Coltz, care a servit doar paine de casa, ca altceva nu mai aveam :(


duminică, 17 aprilie 2011

La Multi Ani Luminita, azi cand in sfarsit a venit Primavara si pe la noi

A venit primavara si odata cu ea, au inflorit si multele papadii... 


...din care pana acum am tot mancat frunzele. De-acum ne putem ospata si cu florile acestora :) 


Si iata-l bineinteles si pe domnu' Colt, care nu putea sa lipseasca la pozat:


Intre timp, corcodusul s-a lepadat de flori, si o data cu acestea a disparut si mirosul diafan raspandit in jur de ele: 


Cativa prunii inca rezista, altii inca nu au inflorit: 



Acum asteptam ceilalti pomi, merii, perii, visinii si ce-om mai avea prin livada. 

Si cum ni s-a parut ca nu aveam destui pomi fructiferi, am facut cateva gropi


si apoi ne-am gandit sa mai punem cativa ciresi, caisi si gutui...speram sa se prinda  





joi, 14 aprilie 2011

Gandul unei zile de primavara


   Nature does not hurry, yet everything is accomplished.
(Lao Tzu)

joi, 7 aprilie 2011

Brutarul meu


Brutarul meu preferat este Iulian. De mai bine de un an el ne face paine, lipii, chifle, grisine, pizza, cozonaci si multe alte preparate din paine integrala, neagra si alba. Le face cu dragoste, cu daruire, cu talent si cu multa pasiune. Noi, familia lui, am incercat, pe rand, toate tipurile de produse facute de el si ne-au placut foarte tare. Chiar si cea mica si cam mofturoasa a gasit cateva produse care sa-i placa.


Acum, cei din Timisoara au ocazia sa-i afle secretele live, sambata, 9 aprilie, intr-un atelier de paine traditionala. Iar, daca nu sunteti din Timisoara, atunci puteti macar sa-l urmariti in direct vineri, 8 aprilie, de la 7  la 9 dimineata, la Matinalul de la TVR Timisoara si sa va imaginati gustul painilor sale.


Ei, bine, mai multe amanunte despre paine si despre alte lucruri si intamplari legate de brutarit, cititi pe blogul lui, Turtita fermecata.

luni, 4 aprilie 2011

Vremea excursiilor

Am aflat de la cei de pe aici ca primăvara este cea mai potrivită perioadă pentru excursii. În primul rând, pentru că este o temperatură blândă şi potrivită drumeţiilor şi, în al doilea rând, pentru că, spre sfârşitul lunii mai (sau chiar mai devreme) ies viperele la soare şi nu se merită riscul.
Aşadar, ieri am urcat până la crucea de pe Piatra Bulzului - o piatră golaşă şi foarte abruptă înconjurată de păduri de fag şi de brad, la o altitudine de 800-900 m. Culmea face parte din Munţii Şureanu (partea sudică), în apropiere de râul Strei şi DN66 Deva-Petroşani. Plecarea: sat Băieşti - localitate la numai un kilometru de Râu Alb, unde locuim noi. Şi, fireşte, am mers pe jos. 


Iată Râul Strei şi satul Băieşti,  văzute de pe Măgură, în prima parte a călătoriei. Undeva, în departare, este şoseaua care duce la Râu Alb. 


 Iată-mă şi pe mine, printre alţi veseli excursionişti, 17 la număr (plus căţelul, 18!).

 
 Aici m-am băgat printre copii, în timp ce adulţii leneveau pe iarbă.

Plecarea a fost la 10.30. Prima parte a fost lejeră, se vede mai sus, dar, după vreo oră de încălzire, am luat muntele pieptiş. Urcuşul până în poiană a durat aproape 4 ore. Iată câteva imagini de pe traseu:


Copil în poiana cu flori. 



"Colţ" în vîrf de stâncă. 


 "Dune"


 Un Petroşănean, un Băieştean şi un Râu Albean prin păduri.


Prin copaci, în fum de grătare.

Popasul în poiană a fost binevenit. După un drum destul de lung am făcut focul, am întins o masă mare şi am lenevit în iarbă, la soare. Am avut o vreme caldă, o adevărată zi de primăvară. 
Am avut  timp să admirăm locurile, să stăm la şuetă, să culegem plante şi flori.  Aş fi stat o veşnicie în poieniţă şi apoi m-aş fi întors acasa. Dar aş fi ratat finalul glorios.
  Iată imagini de pe Piatra Bulzului: 


La poalele Bulzului.


Copac în vârf de munte, mi-ar fi plăcut să fiu.


Omu' şi căţelu' se odihnesc pe Piatra Bulzului.  


Desculţ, pe cruce. Unii au avut curajul şi au dat jos şi ciorapii. 

Întoarcerea a fost spectaculoasă. Am avut de coborât pante abrupte. Parcă aveam de trecut prin capcane anume pregătite de natură pentru noi: pantă abruptă de frunze uscate cu alunecare pe fund, pantă abruptă de pietre colţuroase, cu julituri pe genunchi şi palme, pantă abruptă cu covor de ace de brad, foarte ţepos, şi tot aşa. Din păcate, la întoarcere ne-a lăsat bateria la telefon şi am încercat să facem fotografii cu alt aparat, mai puţin performant. Iată câteva dintre ele:


Vedere cu Piatra Bulzului în stânga.


Aici colţul se vede mai nărăvaş.


Copii obosiţi, dar încă zâmbitori, la apus. 

Concluzie: Ca să ne iasă fotografiile bine şi la întoarcere ar trebui să mergem a doua oară pe Bulz. Poate peste o lună, de ziua băiatului. Ar fi o excursie cu prăjituri şi mult tineret. Cine se înscrie pe listă?
Concluzie finală: Am ajuns acasă pe la 8 seara, după aproape 10 ore petrecute în aer liber, printre stânci şi copaci. Unii dintre noi încă mai au febră musculară, puţini au avut norocul să lenevească azi-dimineaţă, cei mai mulţi ar pleca şi mâine la drum. Mie excursia asta mi-a luat o tonă de griji de pe suflet, m-a înseninat şi m-a făcut să redescopăr partea frumoasă a lucrurilor. Va urma.