luni, 31 decembrie 2012

La multi ani, 2013!

Cu dedicaţie, pentru voi, prietenii mei: 
Va doresc un an plin de viaţă, de bucurie, de împliniri şi de multa dragoste. 
Multă sănătate si la mulţi ani!

miercuri, 26 decembrie 2012

Florile dalbe - colinda mea pentru voi. Crăciun fericit!

Florile dalbe, florile dalbe.

Veniti sa colindămu,
Florile dalbe
Veste să vă dămu.

Florile dalbe, florile dalbe.

S-a născut Domnu' sfântu'
Florile dalbe
Cum a fost cuvântu'.

Florile dalbe, florile dalbe.

Stea mare s-a ivitu,
Florile dalbe
De la răsăritu'.

Florile dalbe, florile dalbe.

Magii când au aflatu'
Florile dalbe,
I s-au închinatu.

Florile dalbe, florile dalbe.

Oameni vă bucuraţi,
Florile dalbe,
Laudă cântaţi.

Florile dalbe, florile dalbe.

Mulţi ani cu sănătate,
Florile dalbe
Să aveţi de toate!

Vă doresc belşug în toate, gânduri bune, sănătate, bucurie şi o casa plină de sărbători!
La mulţi ani!

P.S. Colinda asta o ştiu de la Maria mea care a învăţat-o la şcoala de aici, din sat.

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

De ziua mea

Doamne,
Îţi mulţumesc din tot sufletul,
pentru ziua de azi
şi pentru toate zilele vietii mele!


Îţi multumesc
pentru toate darurile tale
către mine
şi către toţi cei dragi mie!

Îţi mulţumesc că exist
pe pământul acesta
cu lumină şi flori!

Îţi multumesc
că sunt
o mică parte din tine,
Doamne!

vineri, 16 noiembrie 2012

Vesnicia s-a nascut la tara


Greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi …

greiereUn orasean primeste vizita unui prieten al sau dintr-un sat indepartat si merg in centrul orasului. Era ora amiezii, iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, sunete ale orasului care parca te asurzeau.
 Dintr-o data sateanul ii spune: Am auzit un greiere.
N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! I-a spus oraseanul.

Sunt sigur, am auzit un greiere! A insistat sateanul.
Asta-I o nebunie! A raspuns prietenul.
Sateanul a ascultat cu atentie un moment, dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
Nu! A spus sateanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
Dar nu se poate! A continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.
A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care Le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur, daca nu cumva banii cazuti erau AI lor.
Intelegi ce am vrut sa spun? A continuat sateanul.Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultand zi de zi la televizor "stiri" politice si/sau diverse tragedii, catastrofe etc... URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixeaza pe tot ce este rau, urat, nefolositor... Ni se induce FRICA! Devenim neputinciosi, tematori (de avion, de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi si ce este cel mai rau, de sentimentele noastre)  si ... NU STIM DE UNDE ... CAND ... SI CUM …
Raspunsul este: ascultand asa zisele ,,informatii", care de fapt sunt praf in urechile noastre, ne lasam prinsi in aceasta capcana. Toata ziua spunem: e greu, oamenii sunt rai, traim intr-o lume nesigura, nu am incredere in nimeni etc.
Si in tot acest timp, greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi ... Nu le mai auzim !

miercuri, 14 noiembrie 2012

Impresii de călătorie

O prietenă bună m-a sfătuit să reîncep să scriu mici povestiri despre viaţa mea cea de toate zilele. Problema mea este că, pe măsură ce trăiesc (aici, la ţară şi acum, la vârsta aceasta matură) îmi pare că micile întâmplări de zi cu zi sunt simple adieri de vânt. Cine mai bagă în seamă slabele adieri ale vântului? 
Şi, totuşi, sunt câteva impresii de călătorie (cele patru zile de vacanţă către, la şi de la Bucureşti) care mi-au rămas în minte. 
La oraş nu prea am avut timp de respiro. Am vorbit, m-am întâlnit cu rude, prieteni, cunoştinţe. Am fost la târgul de carte Kilipirim. Am fost la doctor. M-am plimbat prin parc. Am mâncat mai mult şi altfel. Am dormit mult dimineaţa. M-am învârtit prin bazarul de haine de la Big. 
N-am avut timp sa îmi văd toţi prietenii. Unii m-au înjurat, cu simpatie, că nu i-am vizitat. Sau nici măcar nu i-am anunţat că trec prin oraş. 
Nu am avut bani să-mi cumpăr toate cărţile pe care le-am văzut. Oraşul are, ca de obicei, un efect devastator asupra mea. Sunt atâtea tentaţii!!!! 
În cele două zile petrecute în Bucureşti (exceptând ora de plimbare prin parc) am uitat să văd cerul, să simt adierea vântului, să fiu conştientă de ceea ce mă înconjoară. Am citit în metrou, ca de obicei, am stat mult in interior, ca de obicei, m-am învârtit printre blocuri, ca într-un labirint cunoscut, dar limitat; familiar şi cald, dar îngust; ocrotitor, dar, în acelaşi timp posesiv. 
Pe drumul de întoarcere am conştientizat, în ceea ce mă priveşte, diferenţa între oraş şi ţară. Este diferenţa dintre casa părintească şi lumea largă. Dintre o colivie aurită, caldă, protectoare şi natura imprevizibilă, aspră,  fascinantă. 
Îmi doresc să fac popas din când în când în colivie, să am senzaţia că sunt în siguranţă, dar prefer să-mi iau zborul spre lumea largă, să experimentez, să trăiesc imprevizibil, să accept că eu sunt o parte din univers, nu un produs de serie, conectat la calculatoare şi televizoare.
O să-mi fie, în continuare, dor de ai mei. Şi acum îmi este, când scriu. 
De când am venit aici am visat stabilitate, rutină, siguranţă - adică reînvierea atmosferei pe care am lăsat-o în urmă. Constat, după mai bine de doi ani că nu există siguranţă. Se poate ajunge la un echilibru, la o oarecare rutină, la o stabilitate financiară. 
Dincolo de toate acestea, putem improviza, cu sau fără talent, până la adânci bătrâneţi.

joi, 4 octombrie 2012

Inca o toamna



Iubesc toamna, la munte:
aerul rece, razele soarelui 
dimineata devreme, 
cand cobor treptele casei.
Iubesc fosnetul frunzelor in vantul serii, 
cand soarele apune dupa brazi.

duminică, 23 septembrie 2012

A venit toamna...

Nu mai am chef sa scriu. Nici timp. Totusi, nu ma indur sa tac. 
Am prieteni buni (de care mi-e dor si care ma intreaba ce mai fac). 
Am multa treaba pe acasa (gemuri, zacusca...). 
Am de invatat mai tot timpul (pentru scoala, dar nu numai). 
Am copii. Am elevi. (Si ma mustra constiinta sa-i las de capul lor!)
Am idei care imi trec prin cap si se blocheaza atunci cand pun mana pe tastatura. 
Am de citit - si banii pentru carti sunt mai putini ca alta data. 
Am musafiri (din primavara si pana in toamna).
Am o viata de trait. 


Dar anotimpul acesta ma indeamna la reflectie. Toamna sunt atatea fructe: mere, pere, prune (mici si putine anul acesta) si soc. Gradina noastra a rodit, din belsug: cartofi, rosii, ardei, vinete, ceapa, usturoi, varza. 
Copiii au crescut, sunt mai mari, mai frumosi. Cateii au 4 luni de viata si multa energie. Zilele sunt placute... Oamenii primesc o culoare calda in ochi, de la soare. Painile iubitului meu au o aroma de vis si poveste.





Septembrie sta sub semnul aniversarilor: 2 ani de viata la tara, 21 de ani de casatorie si 21 de ani  de cand muncesc in mod oficial. Nu se pun anii de smotru la fundul pruncilor (vreo 3-4 ani fara carte de munca). Toamna ma indeamna sa fac planuri de viitor: pentru casa, slujba, copii si pentru mine. Toamna ma trimite la versurile unui mare poet:
"Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin îngrosat în fundul lor de lut,
Stau în tarmu-albastru-al rîului de soare,
Din mocirla carui aur am baut..." (Tudor Arghezi - Niciodata toamna...)

miercuri, 25 iulie 2012

...

Degeaba despic marul in doua,
nu acolo este viata...
Degeaba despic copacul in doua,
nu acolo este viata...
Degeaba despic barbatul in doua,
nu acolo este viata!
Miezul ei nu poate fi mirosit,
nu poate fi gustat,
nu poate fi simtit;
- totusi, poate fi vazut
pe aripile verzi ale marului,
pe aripile argintii ale copacului,
pe aripile aurii ale barbatului;
- in ghearele vulturului.


vineri, 13 iulie 2012

La multi ani, Maria!!! La multi ani tuturor "racilor"!!!!

Imi plac racii. Si nu ma refer la crustacee. Ci la oamenii nascuti in zodia cu acest nume: RAC. Sunt linistiti, odihnitori, foarte iubitori, destul de practici, desi au o fire visatoare, de artist. Mama mea e nascuta in zodia racului (de Sanziene!), iubitul meu, de asemenea, in prima zi din iulie. Iar prietena (si nasa mea) Mihaela, pe 5 iulie. Si astazi, pe 13 iulie s-a nascut fetita mea Maria. Urmeaza nepotul meu Vlad, pe 16 iulie si cumnatul meu Lucian pe 19 iulie. 

Mi-e drag si dor de toti racii mei, ma simt minunat in prezenta lor si ii iubesc din tot sufletul. Le doresc numai bine in viata, sa fie sanatosi, iubiti si iubitori, ca intotdeauna. Sa isi indeplineasca visele cele mai frumoase! Sa aiba parte de belsug si multumire sufleteasca!

Iar pentru iubita mea Maria, cu dedicatie, Reteta Magica de mai jos: 
Ingrediente:
- 2 lingurite de iubire
- 1 strop de fericire
- cateva grame de bucurie
- un pahar plin cu frumusete
- cateva raze de soare
- 2-3 clipe de visare
- un praf de speranta
- multa veselie.
Se amesteca bine, cu multa dragoste. Se serveste imediat, si ziua ta va fi mai frumoasa!
La multi ani, fetita mea!


duminică, 1 iulie 2012

La multi ani, Iuli!

Cele mai frumoase poezii de dragoste, de ziua ta:


"Numai cât te gândesc,
și sângele dansează în jurul inimii,
numai cât te aud, 
și sângele se resfiră ca o harfă.
Poate nu știi, poate n-ai să știi,
dar mersul tău e-un alfabet copilăresc,
și numai cu el îmi scriu poemele,
sub recele pojar al stelelor.
Numai cât surâzi,
și dezleg alchimiile,
numai cât te gândesc,
și-aud în lacul neliniștit al inimii
un foșnet: se desprimăvărează."

(Tu - de Mihu Dragomir)


"Daca m-ai chema, ar zvacni
O mie de pasari in colivii ;
O mie de usi s-ar da-n laturi
Si s-ar umple vazduhul de pasari
Si - ca legatura de chei a pamantului -
Ar zangani apele sub mainile vantului
Si s-ar vesti dezghetul pretutindeni !
Izvoarele-ar capata calcaie si pinteni
Si-ar incepe sa calareasca la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre si goale ;
Sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge in hau -
Tu, dezghetul meu, soarele meu !"

(Dezghet - Nina Cassian)


"Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lasat-o pe-o stînca, pe tarm,
si-am venit la tine goala ca o femeie.
Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,
am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam
unei fiinte vazute în vis,
am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,
nu-ti stiam decît mîngîierile ce ma tineau prizoniera.
Si tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat:
priveste-te-n ea!
Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere
si cadeau în pulbere,
am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia
decît sa dispara,
O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sa
nu-mi mai trebuie nimic altceva."

(Dragoste - Edith Sodergran)

marți, 19 iunie 2012

Astazi, cateii au implinit o luna de viata...

 Avem 7 caini. Nu ne-am indurat sa aruncam niciunul. Deocamdata am aflat doua sau poate trei persoane care vor sa adopte un catel. Daca va incurca faptul ca sunt si fetite, suntem dispusi sa le sterilizam. Vrem sa gasim cate un stapan bun pentru fiecare. Tzutzi, mama lor, este o catea strasnica. A reusit sa-i alapteze neintrerupt pe toti cei 7 catei aproape o luna. Pazeste casa cu strasnicie, mananca orice ii dam (boabe de caine, paine, oase, mancare de-a noastra) si este foarte afectuoasa. Tzutzi este un caine obisnuit, de talie medie, venit de pe strada. Este vaccinata si, periodic, deparazitata.  

 In cusca asta au facut ochi.4 baieti si 3 fetite. 

 Cei mai curajosi au sarit primii afara.

 Sub ochii vigilenti ai mamei (foto dreapta), 
cel mic se joaca, foarte curajos, cu Ursu (foto stanga).

 Fiecare vrea un loc mai bun. 

 Daca puiul tzipa tare, cateaua-mama vine 'sa-l salveze' pe cel mic
 din labele prea puternice ale lui Ursu.

Bun e lapticul mamei, dar boabele tin de foame si umplu burticile.

luni, 11 iunie 2012

Ce am mai facut...

  • Am lucrat mai mult la gradina. Acum stiu sa plantez, sa plivesc si sa sap (binisor!). Gradina arata minunat, dupa ploaie. 
  • Am predat si la copiii mai mari (elevii din ciclul gimnazial). Sunt mai dificili, dar tot copii sunt. Trebuie doar gasita calea spre inima si mintea lor. Am facut multe jocuri  la clasa - si aici trebuie sa-i multumesc Etei, pentru idelile de pe blogul ei, eConsiliere.
  • Am sustinut o inspectie la clasa a IV-a din orasul invecinat. Am predat relaxat, ca si cum i-as fi cunoscut dintotdeauna. Si a fost foarte bine.
  • Am citit despre spiritualitate. Multe volume din Castaneda, trimise de draga mea Jane, din Bucuresti, carti pentru care ii multumesc frumos. Si mesaje trimise pe mail de o prietena din Satu Mare. Recent, am primit o carte despre Arsenie Boca de la colegul meu, preot si profesor de religie. 
  • M-am apucat de invatat pentru titularizare. Cica s-au razgandit. Acum se da examenul la Deva, nu local. Sper sa fie de bun augur, de data asta.
  • Am vorbit mult la telefon cu cei dragi si iubiti. Ma gandesc in fiecare zi la ei si ii imbratisez de departe.
  • Am facut si imi fac exercitiile zilnice: multumesc Master, multumesc Vlad pentru ca mi-ati aratat o cale. 
      Pe curand!

duminică, 20 mai 2012

Tzutzi are sapte pui... Vreti unul?

Sambata noaptea (18-19 mai) a facut Tzutzi sapte pui: patru albi cu pete negre si trei negri-taciune. Inca nu i-am pozat ca n-au iesit din cusca. Sunt claie peste gramada in mijlocul culcusului si cateaua ii pazeste bine. Mananca pe fuga, sta pe aproape si-l musca pe Ursu (cainele ciobanesc de 6 luni) de cate ori acesta se nimereste prin apropierea puilor. Mai mult, a ocupat ambele custi si nu lasa cainele sa stea niciunde. Bea din toate bolurile cu apa de prin curte, sapa groapa langa cusca ei veche si prin alte parti (habar n-am de ce!). 
Dar sunt mandra de ea pentru cat de bine are grija de cei mici. A nascut singura si, din instinct, a facut totul cum trebuie. Ma intreb: oare puteau si femeile odinioara sa fi nascut asa, firesc si totul sa mearga bine? Poate...
Asadar, anunt pe toata lumea: daca doriti un caine de curte, curat si binecrescut, paznic de nadejde, va oferim  dintre puii lui Tzutzi. Cand se va putea, ii vom vaccina si le vom face carnet de sanatate. Si cand o s-o sterilizam pe Tzutzi, vom steriliza si pe cele mici. Urmeaza poze, curand!

luni, 7 mai 2012

Turtita fermecata intra in Cutia Taranului



Mulţumită Andreei şi soţului ei Ronen, de astăzi Turtiţa Fermecată face parte din proiectul lor, Cutia ţaranului şi suntem tare mândri de asta.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că de astăzi, toţi doritorii de pâine ţărănească din Deva se pot înscrie pe pagina dedicată acestui proiect de pe blogul lor, iar începând cu 21 Mai, vor primi acasă în fiecare săptămână produsele de panificaţie plămădite şi coapte de noi, necesare pentru toată familia.

Ce este Cutia Taranului?

Pe scurt, cutia este un fel de " coş " de produse pe care cei înscrişi o vor primi săptămânal acasă şi care va conţine produsele pregătite de familia care îl livrează, în cazul nostru, produse de panificaţie. Pe lângă acestea, noi vom putea oferi mai spre sfârşitul verii şi în toamnă, gemurile, dulceţurile şi compoturile cu care v-am obişnuit şi anul trecut.

Sunt disponibile 2 tipuri de cutiiuna mai mare, calibrată pentru consumul săptamanal al unei familii de 3-4 persoane şi una mai mică, pentru familiile mai puţin numeroase. Ambele cutii vor conţine o varietate de produse de panificaţie, mai multe tipuri de pâine dar si antreuri / deserturi ( diverse tipuri de plăcinte, tarte, turtă dulce, gogoşi, etc. ), ce se vor schimba in fiecare săptamână in aşa fel incât să nu vă plictisiţi mâncând acelaşi tip de pâine, 2 săptamâni la rând. 

Andreea şi Ronen mai colaborează la aceste proiect cu încă o familie de ţărani care livrează legume celor din Cluj Napoca si sunt in căutarea de noi familii de ţărani şi de orăşeni din toată ţara şi care vor sa facă parte din acest program. Aşă că daţi de ştire mai departe. 

Sperăm ca şi noi să avem la un moment dat suficiente legume in gradina şi pentru cei din Deva. Deocamdata suntem destul de incepatori in ale gradinaritului, dar invatam repede :)

Până atunci aşteptăm să vă înscrieţi la Cutia Taranului Brutar la Deva!

Mulţumim frumos pentru încredere şi suport!

joi, 3 mai 2012

De la iarna la vara...in cateva saptamani

De la mirosul de nea proaspata la cel de copaci infloriti. Primii au fost corcodusii, apoi visinii, au urmat piersicii, perii si prunii iar acum merii ne ametesc cu mirosul venit parca de pe alta planeta. Vor mai urma salcamii, socul, duzii, teii si nucii. Asa ca la toamna vom avea ceva de lucru la gemuri, dulceturi si compoturi.