sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Subscriptie publică

Zilele trecute am făcut o subscripţie publică pentru un volum de versuri: "Viaţa fără urmări", de Adrian Suciu. Pentru mine - ca şi pentru autor - a fost prima subscripţie publică la care am luat parte vreodată. Mi s-a părut că este o modalitate inedită de a cunoaşte un autor şi a face rost de cartea lui.  
În zilele noastre se cer bani pentru oameni cu probleme, pentru sănătate, pentru şcoli speciale, dar foarte puţină lume - şi aici mă refer la omul obişnuit, de pe stradă - investeşte ceva bani în cultură, în special pentru poezie. Se vrea ca poezia să stea într-un turn de sticlă şi noi să ne holbăm la ea de la distanţă. Ne apropiem de poezie la aniversarea sau comemorarea unui poet, de Valentine' Day, de ziua mamei, la serbările de sfârşit de an... 
Ei bine, cu asta eu nu-s de acord. Poezia trebuie să circule: pe bloguri, pe mail-uri, prin reviste şi neapărat să fie tipărită în volum, fie şi printr-o subscripţie publică. 

"Mereu am visat să iubesc o femeie
care sîngerează pe stradă. O literată
cinefilă şi melomană, cu inima pulsînd pe ritmuri
de Mozart, cu sincope din Dante.

O femeie lovită de grindină pe străzile fără durere,
bătută de prunci cu mînuţele lor caraghioase,
renumită pentru tăcerile ei din care stoarce

frică şi somn.

Aşa am ajuns, de cîteva toamne, să te iubesc pe tine,
care sîngerezi cu sîngele meu."

                                            (Poem uşor, de Adrian Suciu)

miercuri, 20 ianuarie 2010

Gânduri pentru 2010

Îmi place când reuşesc să merg cu paşi mici, fără salturi bruşte care să mă scoată din ritm. Mă simt mai bine când îmi programez timpul, dar las ferestre largi de timp pentru "nimic". Ulterior se adună şi altele, iar ferestrele se îngustează şi din nou nu mai am vreme de mine.
Mi-am propus ca anul acesta să fac ceva şi pentru suflet şi să nu mă las copleşită de grijile cotidiene. Mi-am propus să o iau mai încet, să mă grăbesc încet, să zâmbesc mai mult, să fiu mai atentă la ce fac, ce spun, ce gândesc, cum merg, cum trăiesc.
Mi-am pus în gând să învăţ şi altceva decât cum se supravieţuieşte într-o lume copleşită de criză, de virusuri, de iarnă. Şi mi-ar place să cred că la anu', pe vremea asta, o să privesc înapoi cu bucurie.

marți, 19 ianuarie 2010

Rămas bun, Augustin Frăţilă!


În podul palmelor tale
caut linia vieţilor lungi, pe când
tu, disperare cuminte, te duci
frumos şi te culci


A viselor putredă scară
sunt prea bătrân s-o cobor
rămân cuib înalt, rămân hrană
vreunui vultur rătăcitor

Ori, poate aburul moale
al anilor ce urca-n eter
Iţi va prinde pe brate petale
Vei fi prima floare din cer

E bezna ca-n rugaciunea
unei inimi vechi si pustii
lumânari cu neagra lumina aprind
mortii, mortilor vii


Mi-e somn de mai mult de o viaţă
de nopti eterne şi reci
patinez prin visele tale de
gheaţă, spre iernile vieţii de veci.


În juru-mi tu eşti lumina
zilei care nu ma va mai trezi
fi-vei soarele, fi-vei luna, pe
pamântul care voi fi.


Voi trece prin ceruri
cimitir plutitor - arca iubirilor care nu mor
pentru-o lume-n viitor
Ca un somn uşor...


Vom renaşte in zbor
din durere si dor. 
(Balada vieţii de veci, de Augustin Frăţilă - text preluat din Ziarul de duminică din 31.07.2009)

vineri, 15 ianuarie 2010

Eminescu

Numai poetul

Lumea toată-i trecătoare,                                                  
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde,
Ca un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.


Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.

            Versuri: Mihai Eminescu
             Desen: Pablo Lopez                                       

luni, 11 ianuarie 2010

Despre pps-uri

Periodic primesc pps-uri: imagini din natură, picturi neconvenţionale, glume şi bancuri, îngeri, apeluri umanitare, felicitări ocazionale ...şi lista e foarte lungă. Am trei prieteni care ma aprovizionează constant cu pps.-uri, dar mai primesc "noutăţi" şi de la oameni pe care abia îi cunosc. 
La început îmi plăceau mail-urile de acest tip. Erau, de obicei, haioase şi mai făceam o pauză de lucru cu ele. Mi-am făcut un folder special pentru pps-uri, pentru cele mai reusite, de fapt. Parafrazând cântecul, aş putea spune "Că nu e om să nu fi trimis un pps / Măcar o dată, doar o dată-n viaţa lui..." Desigur, am trimis şi eu prietenilor.
Apoi, s-au înmulţit vertiginos şi au început să mă sâcâie şi, în cele din urmă, să mă scoată din minţi. De la o vreme, pe cele mai multe nici nu le mai deschid, le şterg sau le bag la spam-uri. 
Mă întreb cât o să dureze moda asta. Sunt destule site-uri cu informaţii diverse, cu fotografii, cu bancuri, etc. Nu văd de ce ne-am trimite unii altora pps-uri. În lista mea de link-uri este Descopera.ro, un site foarte interesant, pe care îl accesez săptămânal. Găsesc acolo de toate: articole  despre oameni, locuri, inventii, idei, stiri - lucruri care mă ţin la curent cu ceea ce se întâmplă în lume. 
Prefer să intru pe Descopera.ro decât să mă uit la ştirile de la televizor. Prefer să accesez site-urile mele preferate decât să primesc pps-uri. Acestea îmi mănâncă timpul, de multe ori nu mă interesează subiectul şi există neşansa de a primi "bonus" un virus mititel. 


P.S. Primesc, în medie, 3 pps-uri pe zi. Excepţie fac zilele de sărbătoare când ajung să primesc şi 7 pps-uri zilnice.