Îmi place când reuşesc să merg cu paşi mici, fără salturi bruşte care să mă scoată din ritm. Mă simt mai bine când îmi programez timpul, dar las ferestre largi de timp pentru "nimic". Ulterior se adună şi altele, iar ferestrele se îngustează şi din nou nu mai am vreme de mine.
Mi-am propus ca anul acesta să fac ceva şi pentru suflet şi să nu mă las copleşită de grijile cotidiene. Mi-am propus să o iau mai încet, să mă grăbesc încet, să zâmbesc mai mult, să fiu mai atentă la ce fac, ce spun, ce gândesc, cum merg, cum trăiesc.
Mi-am pus în gând să învăţ şi altceva decât cum se supravieţuieşte într-o lume copleşită de criză, de virusuri, de iarnă. Şi mi-ar place să cred că la anu', pe vremea asta, o să privesc înapoi cu bucurie.
3 comentarii:
ah, ce-mi plac si mie ferestrele largi pentru "nimic" (:
Foarte frumos, să dea Dumnezeu să poţi !
@ Jane
Saptamana viitoare am 7 ferestre largi pentru "nimic". Ce zici, ne vedem?
@ Matilda
Asa sa fie, Matilda! Multumesc pentru urare si sa ai parte in 2010 de tot ce iti doresti!
Trimiteți un comentariu