joi, 30 mai 2013

Oameni şi locuri...

Cel mai tare mă bucur când cunosc persoane interesante, oameni care au o sclipire in ochi şi care, instinctiv, îmi plac. Îmi plac cei care au ceva de spus sau de împărtăşit semenilor lor.
În ultimul timp tot dau peste astfel de oameni. E ca şi când Dumnezeu m-ar trage de mânecă şi mi-ar trimite un semn, mi-ar sugera pe ce cale să merg, ce gânduri să recepţionez, ce lucruri... Îmi dau seama că, de fapt, oamenii care îmi ies în cale sunt, mai mult sau mai puţin, asemenea mie sau eu asemenea lor.
Şi ca să dau un exemplu, mi s-a întâmplat să cunosc săptămâna trecută o doamnă în vârstă cu un căţel, un bărbat mai mult plecat la lucru şi o pasiune pentru tratamentul alternativ al cancerului. Doamna cu pricina cultivă kombucha, face kefir în lapte din nişte cristale şi altele. Este încă plină de viaţă, în ciuda celor două operaţii de extirpare a tumorii canceroase pe care le-asuferit şi a altor probleme de sănătate. 
Am intrat în apartamentul ei pentru câteva minute şi am stat de vorbă aproape o oră. M-a servit cu ceai de Kombucha şi mi-a dăruit o parte de cultură pentru acasă. Mi-a povestit cum se foloseşte şi ceva din viaţa ei. M-am împrietenit cu căţelul şi am aflat şi povestea lui (tristă, dar cu final fericit). 
Doamna cu kombucha şi căţelul nu este singura cunoştinţă interesantă din ultimul timp. Doar că, datorită ei, am început să fiu iarăşi atentă la ce şi pe cine întâlnesc în drumurile mele. Pentru că, deşi merg mult mai puţin pe jos ca în anii trecuţi, sunt la fel de mobilă, călătoresc cu o gramadă de oameni şi cu o mulţime de mijloace de transport mai mult sau mai puţin ortodoxe: microbuz (cu varianta: microbuz şcolar), maşini de pâine, dubiţe cu marfă, automobile ale unor necunoscuţi cu care mă împrietenesc (sau nu! - azi am oprit maşina unui manelist care a vorbit tot drumul la telefon), dar şi maşinile cunoscuţilor din satele prin care mă perind. Fac autostopul camioanelor şi, rar de tot, opresc tiruri sau maşini de poliţie (ha! de fapt a fost doar o dată şi o cunoşteam pe şoferiţă). 
De cele mai multe ori ascult poveşti incredibile, întâmplări din viaţa lor, sfaturi despre lucrul în grădină, în casă, despre sănătate şi boli, despre viaţa de familie - cine cu cine se împacă sau se ceartă şi multe, multe altele... Şi, ca să revin la ideea de la care am plecat, drumurile acestea mă duc nu numai în locuri, cât şi în sufletele unor oameni, din ce in ce mai interesanţi în ultimul timp...


3 comentarii:

Simona Fusaru spunea...

scrie despre oamenii frumosi pe care-i intalnesti. portrete puse pe blog. mie mi-ar placea.

Lorena P S spunea...

LA MULTI ANI

de ziua copilului,

draga Lumi :)

Lumi spunea...

Daaaaa, m-am gandit si eu... Multumesc, Simona. Poate intr-o buna zi...

Iti multumesc, Lorena, chiar si cu intarziere si te imbratisez. Ce mai faci?