Despre lene şi nu numai...

Am primit zilele trecute un mail de la o fostă colegă. Este o imagine haioasă  (vezi, mai jos) care arată cum mi-am petrecut eu vacanţa de iarnă. 

Am petrecut un număr incredibil de ore în pat - dormind, citind, uitându-mă la filme - şi cam tot pe atâtea ore mâncând, butonând pe calculator, visând cu ochii deschişi. 

Cred că încă mă resimt după o astfel  de perioadă de intensă lenevie. Este aproape la fel de obositor ca după o intensă activitate fizică şi, fireşte, după aceea, e nevoie de o minimă perioadă de acomodare. 

Aşadar, azi m-am ridicat iarăşi din pat la ora 10 am, alternând cu ziua de ieri, cand am sărit din pat la 6 am. De fapt, la 6 şi 9 minute, răstimp în care mi-am făcut curaj să mă ridic în capul oaselor.

Mă întreb dacă nu cumva am o problemă cu somnul... Eu sunt vioaie numai după vreo 8-9 ore de somn şi de preferinţă de la 9 dimineaţa în sus. Mă rog, pot funcţiona şi de la 8 am încolo dacă trebuie, dar în nici un caz înainte de 8. Până la ora 8 prefer să mă întorc pe partea cealaltă şi să visez frumos, iar între 8 şi 9 casc şi mă gândesc ce să fac în ziua respectivă. Asta dacă am de ales. 

Când nu am de ales, adică luni, marţi, miercuri (când am program fix) sună alarma între 6.30 şi 6.45, timp în care mă străduiesc să-mi amintesc visele, să mă gândesc cu ce să mă îmbrac, să îmi aduc aminte că sunt frumoasă, graţioasă şi nu contează în ce direcţie îmi stă părul. Şi când cobor din pat să păşesc cu dreptul ca să-mi meargă bine toată ziua. Şi să zâmbesc. 

"În fiecare zi, din toate punctele de vedere, mă simt din ce în ce mai bine." Asta este formula magică de dimineaţă. O repet în (primul) microbuz, în timp ce ascult diverse tipuri de muzică, în lumina difuză a dimineaţii. 

Din momentul în care am urcat în al doilea microbuz, timpul s-a oprit în loc. Sau mai degrabă mintea mea. Rămâne setată pe modulul profă. N-am timp să mă gândesc la stele, la filme, la cai verzi pe pereţi. Mă concentrez pe muncă. Sunt în priză cam 6 ore pe zi de luni până miercuri şi vreo 3 ore joi şi vineri când am programul scurt. Şi, ocazional, când sunt de serviciu pe şcoală, când corectez teste şi fac planificări, proiecte, plus alte hârtii pentru şcoală şi se cheamă că lucrez de bună voie peste program. Adică intră în job-description.
Poate că de asta îmi dau în petic sâmbăta şi duminica, plus în vacanţe. Când îmi las mintea să zburde liberă, când visez şi fac planuri, când... ştiţi voi... Nina Simone o spune mai bine...