La multi ani! Sa ne vedem sanatosi in 2012!

"Se iau 12 luni, se curata de invidie, amaraciune, zgarcenie, pedanterie si se impart in 30 sau 31 de parti, in asa fel incat sa ajunga tot anul. Zilnic se ia cate o bucata, se umple cu o parte de munca si trei parti cu buna dispozitie si umor. Se adauga trei linguri de optimism, o lingurita de toleranta, o priza de ironie si o priza de tact. Compozitia obtinuta va fi acoperita cu multa dragoste. Dupa ce este gata, se orneaza cu buchetele de atentie si se serveste zilnic cu seninatate." (Katharina Elisabeth Goethe) Sursa: Citate despre Craciun si Anul Nou

Craciun fericit!

De Craciun am mers la biserica. De obicei, vine tot satul, plus rudele de la oras, atrase de ritualul nasterii lui Iisus, de bogatia meselor de sarbatoare taranesti si, nu in ultimul rand, de aerul curat al pamantului acoperit de prima zapada. Asadar, a fost aglomerat in biserica si foarte cald. La sfarsit, copiii au primit dulciuri din partea comunitatii.

De Craciun am primit prajituri de la mama unui elev. Sunt multe prajituri cu diverse creme, dulci, facute cu migala, cum se fac pe aici. Noi, ca de obicei, am facut cozonaci (cu rahat, nuca, stafide si cacao), care au iesit foarte gustosi si pufosi anul asta. Si-am mai facut un mic tort glazurat cu dulceata de lapte. A iesit mai putin specaculos, dar foarte dulce si bun. 

De Craciun a nins iar. Si instalatia de apa a inghetat in tot satul. Si am scos apa din fantana vecinei noastre si ne-am urat reciproc "Sarbatori fericite!". Doar soba a fost si este harnica si nu ne lasa la greu. Ne incalzeste si ne indeamna la visare, dupa o masa copioasa.

De Craciun am tras un pui de somn. M-am bagat in sacul de dormit, ca intr-un cocon cald si am ramas cu ochii la bradul impodobit in mijlocul casei. Este cel mai frumos brad pe care l-am primit pana acum in casa: mare si stufos, cu trunchiul gros, cu multe crengi impodobite de copii cu globuri, beteala, luminite si stelute.

De Craciun s-a nascut Iisus. Si noi am renascut o data cu el. Craciun fericit!

Corul copiilor de la Scoala din Baiesti la serbarea de Craciun

Caminul Cultural, Comuna Pui

Sarbatori fericite!

Ninge! Ninge! In seara asta a inceput sa ninga. E o zapada linistita cu miros de vacanta si derdelus. Copiii sunt acum afara si se bat cu bulgarii de nea, fac tumbe impreuna cu Coltz, se bucura de venirea unui Craciun alb. In magazia de lemne, bradul asteapta cuminte sa-l luam in casa si sa-l impodobim. Maria a pus la ferestre, agatati de tavan cu fire subtiri de ata, multi fulgi de hartie. In toata casa sunt ghirlande de hartie colorata atarnate de lustre si lipite pe usi. Noi, cei mari, am impodobit frigiderul cu carnati, toba si altele. Mos Craciun e pe drum si ii cantam colinde in fiecare zi. Va imbratisam, prieteni, pe toti (oriunde ati fi) si va uram: Craciun fericit! Sanatate! Belsug in casa si in suflet! Zile luminoase si sarbatori fericite!

Despre serbari scolare

Dimineata, "taxi-ul" meu (a se citi "masina de paine"!) a intarziat, ca de obicei, si am avut timp sa ma invart si sa stau putin la taclale cu vecina mea Lili, profa, ca si mine. Apoi am comprimat orele si din patru am scos doua (una la Ponor si una la Ohaba-Ponor), ca sa pot ajunge la serbarea elevilor mei din Rusor. 

Azi a inceput sezonul serbarilor la sate si se va incheia joia viitoare, cu serbarea copiilor mei, la scoala mare din comuna Pui. Am facut un tur de forta sa ajung la 3 sate intr-o zi, dar a meritat drumul. Asa, am avut ocazia sa duc, pe neasteptate, o cireada de vaci pe drumul bun, mi-am facut portia de aproape o ora de mers pe jos in ritm alert (si pe bucati) si am mai repetat ceva cantece englezesti pentru Mos Craciun.

Anul asta am fost invitata la serbarile de Mos la cateva din cele 9 sate - Galati, Serel, Rusor, Ohaba-Ponor - si incerc sa ajung la toate, daca se poate... daca fac rost de masina (in unele cazuri!).  Adevaul este ca imi plac serbarile scolare. Azi, de exemplu, am ascultat la Rusor niste colinde romanesti de pe aici (Viflaime, Colindita), plus colindul Ardealului, rostit cu patos (si accent) local de invatatoare si copii: "Tu, Ardeal, tu, Ardeal/ Iti suntem osteni,/ Templu sfant, templu sfant/ Muntii Apuseni..." Bineinteles ca au fost si cateva cantece in engleza (repetate indelung la ore!): "Jingle Bells" si "We wish you a Merry Christmas" spuse cu entuziasm si cateva poticneli, dar nu s-a bagat de seama printre parinti. 

Imi plac sarbatorile Craciunului si abia astept vacanta. Pe aici, in Ajun, vine o ceata de copii pe la porti si toti sunt rasplatiti cu dulciuri. Li se spune "Pitzarai". Practic, ei dau startul la colindat. Intre noi fie vorba, am fost indemnata si eu sa-mi colind vecinii si prietenii de pe aici, prilej de mancare, bautura si voie buna. Asadar, pazea!

Drumurile mele...

Luni si vineri am drumul catre scoala asigurat. Soferul care distribuie painea la magazinul din sat ma duce, dupa cateva opriri si ocoluri, fix pana la scoala din Ponor. E un drum de vreo 15 minute pe care masina de paine il face in vreo juma de ora. Dar nu-i bai! Stau in masina, la caldura si ascult (la volum ridicat!) muzica populara, muzica de nunta si de pahar - adica manele, la greu. Cred ca soferul asta are o pasiune pentru muzica, dar in rest e om linistit, serios si n-a lipsit niciodata. Doar ca o sa invat toate CD-urile alea pe derost si imi schimb orientarea. Trec de la rock si folk la manele, ha!

Marti e ziua mea norocoasa. Ma ia o colega de pe traseu si ma lasa aproape. Ajung de dimineata la o scoala prapadita-rau. Are geamuri sparte, usi rupte, tavanul gaurit in cancelarie si, in plus, n-are curent electric pentru ca e ceva stricat la sigurante. O singura clasa are soba in functiune si ma bucur din suflet ca da caldura. Si cand ajung dimineata pe la 8, vreo jumatate de ora inca mai e intuneric. Dar ma asteapta 4 copii de clasa a IV-a si o fetita de a II-a - inimosi, receptivi si foarte vorbareti.  Asa ca martea trecuta am profitat de avantul si de energia lor matinala si am repetat cu ei colinde in engleza si romana. Ne-am distrat strasnic!

Miercuri, ca de obicei, este ziua mea imprevizibila. Stiu cu ce ajung la scoala (cu microbuzul scolar), dar nu stiu cum si cand o sa ma intorc. Am doua ore, dis de dimineata, la o scoala sus, pe munte, cam la 10 km de sosea. Vreo 8 km sunt asfaltati... pentru restul drumului abia in toamna asta s-au inceput lucrarile. Cu toate astea ma duc la Serel cu mare bucurie, pentru ca am niste elevi afectuosi si isteti, care imi fac in fiecare saptamana felicitari cu flori/ inimioare si toate incep cu "draga doamna profesoara". Asa ca imi iau inima-n dinti si plec la drum, cu voiosie. Si in ultimul timp am avut noroc: ba o sarbatoare - si atunci oamenii se urca in masini si merg la targ, ba un camion, ba o dubita cu marfa. Miercurea asta am avut bafta sa urc pentru prima oara intr-un buldo-escavator cu muzica la radio si cu un geam spart. A fost inedit si ii raman pe veci recunoscatoare soferului ca nu m-a lasat sa merg restul de 7 km pe jos si ca am ajuns la timp, la urmatoarele ore. 

Joi am vazut prima zapada din anul acesta (scolar). Eram  la prima ora, in clasa, la scoala din Uric. Copiii aveau de lucru, eu ma plimbam printre banci si... pur si simplu s-a luminat clasa: "Ninge! Ninge!" Prima reactie a copiilor a fost sa iasa afara, cu capul gol, sa miroasa, sa simta zapada... Copilul din mine a tresarit de bucurie, adultul a stat pe loc si a vrut sa-si vada de treaba. "Unde-s zapezile de alta data?" La Uric ajung cu microbuzul scolar, apoi cu aceeasi colega (de marti) care ma ia de pe traseu.  ...Si ultima bucata "perpedes", in urcus, pe munte, ca in drumetie (imi pare un kilometru, la deal si o jumatate de km, la vale).

Vineri, din nou, Ponor si apoi mai sus, pe munte Ohaba-Ponor, satul de unde se ajunge la cele mai frumoase pesteri (zic cei de pe aici!). Sper ca le voi vizita si eu in primavara viitoare, probabil prin aprilie, in saptamana diversitatii, cand urmeaza sa facem la scoala si altceva decat lectii si anume muzica, poezie, teatru, drumetie... Deocamdata ajung la Ohaba pe jos, vreo 2 km. Trec pe langa o biserica frumoasa, pe langa (foste) lanuri de porumb unde acum mai pasc niste vaci si peste un rau de munte. Uneori mai dau telefoane de pe drum, pentru ca la scoala asta nu am semnal sau am semnal slab si trebuie sa stau intr-un picior pe un deal sa-l caut. Dar copiii ma asteapta cu voiosie, joaca tintar, nu te supara frate si un joc cu fuga prin labirint pe un calculator vechi sau, daca e frumos, fotbal, in curtea scolii. In cazul asta abia ii aduc in clasa. Si uite asa se termina saptamana. 

P.S. In fiecare zi am cate doua scoli (la doua sate). Saptamana asta am vorbit despre o parte din ele. Va urma...

P.P.S. Daca Mos Craciun imi aduce un aparat foto, pun si niste imagini cu drumurile/ satele/ scolile prin care trec.  

Bomboane "Rafaello" de casa

Prajitura de care vreau sa va scriu mai jos a fost facuta de doua ori pe saptamana asta. Prima data, am facut-o in cinstea zilei de 1 decembrie, ziua nationala. A doua oara, vazand ce succes a avut - atat la oameni, cat si la caini (da, da, Tzutzi, ar depune marturie, daca ar putea vorbi limba oamenilor!), mi-am suflecat manecile (vorba vine!) si am repetat operatiunea, in aplauzele tuturor. Exceptand cainii (pe care i-am legat!). 

Am primit reteta de la vecina mea Lili, asta primavara, dar abia de curand am re-descoperit-o. Un avantaj al bomboanelor "Rafaello" de casa este absenta oualelor dintre ingrediente - ceea ce este mare lucru, pe frigul asta, cand gainile fac pauza la ouat, iar porcii ne intra treptat-treptat in casa si in frigider (am primit de curand pomana porcului de la niste vecini!)

Ingrediente:

1/2 litru lapte

200 g zahar

3 linguri de gris

3 linguri de faina

nuca de cocos:  6 linguri + 100 g  + vreo 50 g la sfarsit

miez de nuca de la vreo 5 nuci

3 plicuri de zahar vanilat (dar eu am pus o lingura de zahar pudra vanilat, ca asta am avut)

Cum se face:

- se fierbe laptele cu zaharul

- se adauga gris, se amesteca, se umfla si

- se adauga faina, se amesteca, 

- se lasa putin sa fiarba la foc mic (in timp ce se amesteca )

- se adauga cele 6 linguri de nuca de cocos, se amesteca, se mai lasa putin la foc (mic)

- se ia de pe foc si se lasa  vreo 10 minute la racit

- se adauga zahar vanilat, dar cred ca merg si alte esente, dupa gust

- se adauga cele 100 g de nuca de cocos (dar o sa adaug nuca rasa obisnuita, data viitoare, sa vad cum e)

- se amesteca bine, pentru omogenizare

- se lasa la racit (sa nu friga la degete!)

- se ia compozitia - care trebuie sa fie tare, ca o mamaliga - si cu mainile umede se fac bomboane

- se pune miez de nuca mic/mijlociu in mijlocul bomboanelor 

- bomboanele se dau prin nuca de cocos (intr-un bol mic)

Ies cam 20 de bomboane. Se termina repede, asa ca faceti-le poze inainte sa le serviti, ca ramaneti ca mine, fara fotografii. Pofta buna!

Sfarsit de toamna la Rau Alb

Coltz si Tzutzi

Aici am mancat si-am beut asta vara...

La multi ani, Cristina!

despre carti

Zilele astea am stat cu gandul la Gaudeamus. Este printre putinele dati cand am chef sa merg la un targ de carte si nu pot. In alti ani, chiar daca nu aveam bani, timp si chef, o data ce ajungeam printre rafturile de carti, uitam de toate si "ciuguleam" dintre multiplele oferte de carte. Imi place mirosul cartilor (explicabil, sunt dintr-un neam de tipografi!), imi place forfota targului de carte, posibilitatea de a rasfoi sute de carti noi-noute, gandul ca mi le voi cumpara candva, intalnirile destul de dese cu prietenii/scriitorii, anunturile facute lansarilor, zambetele cumparatorilor pe de-asupra filelor de carte...
Un al doilea eveniment al saptamanii acesteia cuprinde, de fapt, trei aniversari foarte importante: ziua mea de nastere, ziua de nume si ziua de nastere ale surorii mele. Ca de obicei, Cristina m-a intrebat ce imi doresc de ziua mea. "Fireste, o carte!"  Asa ca am primit o carte, plus altele... bonus ca am raspuns corect la intrebare. Glumesc, desigur, dar undeva, mai in gluma, mai in serios, cred ca am devenit dependenta de carti. Deja am inceput o lista cu cartile pe care le ravnesc, carti lansate la Gaudeamus, dar si altele de care am auzit de la prieteni. 

Si, ca sa imi vars focul pana la capat, dorul de Gaudeamus se leaga, cumva, de dorul de prietenii mei, cititori impatimiti ca si mine, dorul de scriitorii si criticii pe care i-am cunoscut si de care ma leaga ore de cenaclu sau pur si simplu un fel de a privi lumea asemanator, de a vorbi aceeasi limba.

Foi de placinta

De cativa ani, dar mai ales de cand sunt la tara, fac placinte de diverse tipuri: cu mere, cu gem, cu branza dulce. Toate imi ies foarte bine si aceasta datorita foilor de placinta. La cererea prietenelor mele dau reteta  foilor mai jos. 

Ingrediente:

1 ou

6 linguri de zahar tos

6 linguri de apa (plata)

6 linguri de ulei (de masline sau de floarea soarelui)

1 plic praf de copt

esente, dupa plac (vanilie, lamaie, rom...)

faina, cat cuprinde,

Cum se face:

- se pun ingredientele pe rand, lingura cu lingura, in ordinea scrisa mai sus

- se adauga faina, dupa ochi, pana cand coca nu se mai lipeste (de masa, de degete)

- se framanta coca putin (cu muzica relaxanta in fundal)

- se imparte coca in 3 parti relativ egale

- se intinde cu facaletul (sau sucitorul)  fiecare bucata de coca pana ce ajunge de forma unei tavi de cuptor

- tava se unge cu putin ulei si se presara foarte putina faina deasupra

- se pun, alternativ: foaie de coca- mere rase cu zahar, calite pe foc - foaie de coca- mere -foaie de coca

- in loc de mere rase (gutui rase/pere rase) cu zahar se pot pune gemuri: de prune, de mere, de gutui, de prune sau branza dulce cu stafide, 1-2 oua si zahar, dupa gust

- se baga la cuptor, la cel putin 150 de grade, dar nu mai mult de 200 de grade, de preferinta in partea de sus a cuptorului

- se lasa la copt in jur de jumatate de ora, depinde cat de tare e incins cuptorul

- se scoate neaparat din cuptor daca e rumenita sau prajita pe margini

Se mananca doar cu prietenii si, dupa gust, cu ceai sau cu vin fiert. Pofta buna!

P.S. Adaug poze la urmatoarea placinta, pentru exemplificare. Astept prieteni, pentru degustare. Cine mai pofteste?

Fotografii de toamna

Bucurie deplina in parcul dedrologic de la Simeria

Vedeta parcului dendrologic: a stat sa fie fotografiata si admirata.

Deva, vazuta de sus,  de la Cetate

Galuste de faina (delicioase!!!) facute  de fetita mea

Antrenamente pe ulita satului

Productia noastra de rosii (doar o mica parte e fotografiata!!!)

A venit toamna... acopera-mi inima cu ceva...

Cu gandul la iarna ce va veni...

Am crescut in ochii tuturor...

Excursie pe Ciocarlau la inceput de an scolar.

Poze de toamna

Parcul Dendrologic de la Simeria

In seara asta am reusit sa incarc doar o poza, asa ca dati, va rog, click pe link-ul parcul Dendrologic de la Simeria si o sa gasiti mai multe imagini. Asa o sa va faceti o idee despre ce am vazut la inceputul lunii septembrie, impreuna cu niste prieteni din Anglia. 

In privinita fotografiilor am ramas datoare cu multe imagini vazute si facute in toamna asta. Ca sa raman la capitolul excursii prin imprejurimi, neaparat trebuie sa adaug ca, la inceputul lunii octombrie, am mers la cascada Lolaia, ceva mai sus de Carnic, vezi aici. Acolo am petrecut o dupa-amiaza minunata alaturi de cologii mei - profesori si invatatori - de ziua dascalului (cu gratare, beuturi, muzica si voie buna!). 

Asadar sunt multe de povestit si de privit. Incerc sa fac rost de putin timp. Asadar rabadare si... pe curand... (Incep sa seman cu Seherezada!)

De toamna

De ceva timp dau tarcoale blogului si nu indraznesc sa postez ceva (ca am multe de scris), dar nici sa-l las nu indraznesc... mai ales ca a trecut destul timp fara postari... 

A venit toamna si pe aici este foarte mult de lucru in perioada asta. Ziua incepe sa scada, ma trezesc pe intuneric, diminetile sunt la scoala si, de cand ajung acasa, stau mai mult pe afara, cu treburi... Abia cand intru in casa descopar cat de obosita sunt... Dar chiar si seara se gaseste cate ceva de facut prin bucatarie, prin casa; mai citesc cateva randuri, mai vad juma' dintr-un film sau pur si simplu stau cu picioarele in apa calda si ascult muzica (relaxanta).

Chiar si asa, imi place toamna aceasta. Imi pare ca noi, oamenii, ne asemanam anotimpurilor si asta, in mod ciudat, ma linisteste. Cand stai mult timp in aer liber ajungi sa observi fiecare schimbare de culoare, de adiere, de ciripit de pasari si schimbarile din tine ajung sa fie naturale, firesti... Ce sa mai faci atata caz de o indispozitie trecatoare, de cateva riduri acolo, de mici nemultumiri (ale tale sau ale altora) cand toate-s trecatoare si noi, de asemenea...

Si de asta nu prea am timp sa scriu pe blog, sa stau pe net, sa merg prea des in orasul apropiat (cam o data pe saptamana se poate), dar, in schimb, ma gandesc cu iubire la toate persoanele dragi mie, la parinti, la frati si surori, la prieteni, la fosti colegi, la multe locuri dragi prin care am trecut si pe care le-am iubit.

Si, uite asa a trecut un an de cand suntem aici...

P.S. Urmeaza poze, in curand. (Spre seara pozele se incarca greu si deja e noapte.)

P.P.S. Ni s-a marit familia. Acum suntem doi adulti, doi copii (adolescenti), doi caini, o pisica si o gaina. Cand am timp, va povestesc cum a ajuns gaina la noi.

Intamplarile lunii august

Unii au reparat wc-ul...

...altii au pictat (placuta pentru wc)

Cand au avut chef, copiii au facut shake de fructe si supa de legume...

... si aproape toata lumea s-a distrat curatand prune pentru gem...

...sau printre crengile de soc (miami, ce bun e gemul de soc!)

Avem un skater ambitios pe aici, mandru de placa lui...

...prieteni si rude dragi care ne viziteaza...

Gem Session...la Rau Alb

Întrucât şi anul acesta cineva acolo sus ne iubeşte şi se pare că vom avea parte de o recoltă bogată de fructe, începând cu data de 5 August vă invităm să luaţi parte la o serie de şedinţe de purificare cu fructe naturale, tratate doar cu apa de ploaie, soare şi lumina, reunite sub numele de Gem Session la Râu.

Veţi putea aduna prune, corcoduşe, fructe de soc pe care apoi le puteţi transforma în delicioase gemuri, dulceţuri, şerbeturi, compoturi şi ce vă mai pricepeţi, toate pregătite afară, sub cerul liber, la foc de lemne.

Puteţi veni în orice zi din săptămână sau weekend, atâta timp cât vor fi fructe de cules! Cine doreşte poate sta şi peste noapte în rulota noastră care va sta la dispoziţie.

Pentru a nu ne simţi înghesuiţi vom putea primi maxim 10 persoane la fiecare dintre aceste evenimente, iar copii mai mici sau mai mari sunt bineveniţi. Astfel, vom putea sta la foc, vom depăna povesti şi vă vom împărtăşi din experienţa noastră de ex-orăşeni. Celor mai puţin pricepuţi în ale bucatariei şi care au nevoie de îndrumare, le putem da reţete, sfaturi, idei.

Noi vă punem la dispoziţie fructele, borcanele, zaharul, lemne de foc, iar voi veniţi cu familia, prietenii, voie bună şi... saci de dormit (în cazul in care vreţi să staţi peste noapte în rulotă)

Din partea casei veţi mai primi pâine de casă, plămădita în mod tradiţional cu maia, pe care veţi putea savura delicatesele preparate de voi. Desigur, vă putem oferi şi alte produse ţărăneşti, unele preparate de noi, altele de oamenii din partea locului. Pentru că multe din acestea necesita o pregătire anterioară, vă rugăm să ne anunţaţi ce anume doriţi, pentru a vi le putea oferi pe timpul şederii voastre la noi.

Deorece veti culege singuri fructele de care aveţi nevoie pentru gem şi probabil vi se va face foame, celor ce doresc le putem pregăti o masă ţărăneasca, simplă şi fără pretenţii, din ingrediente proaspete, majoritatea din grădina noastră.

Aşa că vă aşteptam cu drag la Gem Session la Râu, să vă bucuraţi de natură, de aer curat, precum şi de mancare buna!

Vacanta de vara

Vacanta se traieste, nu se povesteste. Sunt atatea lucruri marunte pe care le facem in vacanta si de care, vorba cantecului "ne-om aminti candva, tarziu": gradina de legume si mancare mai gustoasa, iarba cu melci, arici si cartite, ploaie si apoi soare, noptile cu luna si stele, diminetile in pat, latratul cainilor in noapte, taberele copiilor, paine la cuptor si la test, oaspeti dragi, foc de lemne in aer liber,  povesti de seara, drumuri, carti de vacanta, cules de visine, dude si mure,  ganduri si planuri de viitor...

printre crengi de visin

dude proaspete si dulci

painea noastra cea de toate zilele

Tzutzu, pe langa tufele de mure

vacanta mare

prieteni 

Locuri de suflet

Cu puţin timp înainte de începutul vacanţei de vară am primit vizita celor două perechi de bunici. Au stat o săptămână la noi, ne-au făcut o poartă de lemn, multă mâncare, s-au împrietenit cu oamenii şi cu locurile de pe aici şi apoi au plecat la Bucureşti. Şi i-au luat şi pe nepoţi cu ei. 

Şi fiind noi singuri şi făr' de obligaţii ne-am apucat să facem ce ne trece prin cap: pâine de casă, crackers, prăjituri cu cireşe, gem de dude (până acum vreo 15 borcane), grădinărit şi curăţenie prin curte, precum şi minunate călătorii la oraşe (Timişoara, Deva) şi în sate frumoase (Stanciova, Salasu de Sus), cu oameni primitori, buni şi frumoşi.

Trebuie, aşadar, să mărturisesc că am întrebuinţat cu folos timpul petrecut fără copii. M-am îndrăgostit de oraşul Timişoara şi, în mare măsură, de locuitorii ei. Aş putea spune că a fost "dragoste la prima vedere". Am avut şi călăuze bune: Cezar (din Bucureşti!) - în dimineaţa primei zile, iar timişorenii Lucian şi Gabi pe seară, respectiv Nina şi Dumitru - pentru după-amiaza zilei a doua, cand am prins autocarul spre casă la milimetru, graţie îndemânării (şi bunăvoinţei!) şoferului. 

Sâmbătă, 18 iunie, am participat o zi întreagă la Târgul Mâinilor Dibace, prima ediţie, unde m-am simţit într-o grup de prieteni - fie expozanţi, fie vizitatori; pe seară, alături de gazdele noastre timişorene Gabi şi Lucian, am mers la ultimul concertul al Festivalului de muzică veche, apoi la un concert rock susţinut de Adi Barar Band şi la spectacolul cu foc a trupei Shadows, evenimente din cadrul Festivalului Bega Bulevard. A fost o noapte magică, urmată de o după-amiază minunată petrecută a doua zi la Stanciova, într-o mare familie (peste 20 de adulţi vizitatori, în jur de 10 copii, unii ţinuţi în braţe!) a celor îndemânatici, iubitori ai naturii, ai vieţii la ţară. 

Cred că am intrat într-o etapă nouă a vieţii mele. 

Despre o cuşcă nouă, nişte crackers şi povestea eclipsei de lună

În ultimul timp a tot plouat, în special seara. Totusi, coincidenţă sau nu, ieri a fost prima seară senină şi am stat mai mult pe afară. Pe la 7 p.m. ne-am apucat să-i facem o cuşca lui Colţ - Iulian fiind meşterul, iar eu mâna dreaptă a lui. (A ieşit grozav, zicem noi - vezi, poza, mai jos.).

 

Apoi am meşterit împreună la nişte crackers tradiţionali (aflaţi mai multe, în curând, pe blogul lui - turtiţa fermecată). Şi, în final, după o zi plină, am ieşit iar la aer curat (am strâns puţin prin curte!) şi am văzut cea mai lungă şi mai frumoasă eclipsă de lună din viaţa mea. 

Am în minte imaginea înstelată a cerului, avioanele sclipind din loc în loc şi în centru - luna, umbrită de voalul pământului. Am stat ceva timp cu ochii pe cer privind stelele, luna, fulgerele ce scăpărau pe cer şi m-am simţit o mică parte din univers - spectator şi deopotrivă actor pe scena lumii. Nu ştiu cât timp a ţinut eclipsa, dar mi s-a părut că timpul se dilată şi ne vrăjeşte. Luna era mireasa, în noaptea nunţii, când ruşinată îşi dezvăluie, treptat, chipul strălucitor. A fost o minunată poveste de vară. Şi, bineînteles, n-am avut nici un aparat de fotografiat la îndemână. Aşa că totul a rămas înlăuntru şi nimic înafară.

P.S. Ieri am ascultat la Radio România Actualităţi o inspirată piesă de teatru despre sfârşitul lui Mihai Eminescu. S-au împlinit nişte ani de la moartea sa şi se cade să ne aducem aminte versurile lui: "Şi privind în luna plină / La văpaia de pe lacuri, / Anii tăi se par ca clipe / Clipe dulci se par ca veacuri" 

Tzutzu

De vreo doua-trei saptamnani am adoptat o catelusa alba, cu pete negre, de vreo 3 luni. S-a strecurat pe sub gard, cu frica si a dat din codita. Am apucat sa-i dau o data de mancare si n-a mai plecat.

S-a imprietenit cu Coltz si se joaca impreuna, se harjonesc, se cearta, isi tin companie zi si noapte. Cand ma vede, incepe sa sara sa-i dau de mancare, se tine scai de mine prin toata curtea si asteapta, nerabdatoare, sa o bag in seama. 

La inceput, am crezut ca e baiat si am strigat-o Tzutzu. Ca rimeaza cu Cutzu. Si ca n-aveam inspiratie si chef de un alt caine. Credeam ca o sa stea putin si o sa plece acasa la ea. Acum, la ora mesei, o strig prin curte si apare dintre ierburile inalte, fluturandu-si urechile negre si urca repede scarile casei. 

In concluzie, avem o pisica de 4 ani (Mitzi), un caine de vreo 8 luni (Coltz) si o catea de vreo 3-4 luni (Tzutzu). Plus doi copii. La un moment dat, cand se va umple curtea, voi putea sa scriu si eu o carte gen "Familia mea si alte animale", dar mai este pana atunci. 

Sfarsit de an scolar

Se apropie cu pasi repezi sfarsitul de an scolar si inceputul verii. Daca as face un bilant as putea spune ca a fost un an bun, plin de lucruri si de intamplari frumoase. Am cunoscut multi oameni - adulti si copii, am facut multe drumuri, am avut multe bucurii, am invatat cate putin de la toti. M-am simtit, adesea, ca intr-o calatorie de initiere.

Pe vremuri ma plangeam ca fac mult timp pana ajung la serviciu. Acum, plec dimineata de acasa si nu stiu cum va fi drumul dus si intors, cum voi ajunge la scoala si, mai ales, cum ma voi intoarce acasa. Fara sa vreau am devenit un autostopist profesionist. Am mers, pe rand, cu microbuzul, masina, dubita de marfa, camion, caruta si, cand nu s-a putut altfel, pe jos.

 

Clasa a IV-a, Serel

La scoala, dupa ceva vreme, am intrat in ritm. Dar copiii mici sunt surprinzatori. Mi-am propus de multe ori sa fac ceva si a iesit cu totul altfel decat mi-am propus. De exemplu, miercurea trecuta, la Serel. Primele doua ore am dat test, am cantat cantece, am stat la sueta cu clasa a III-a (aprox. 7 elevi). Urmatoarele doua ore aveam de ascultat si predat la clasa a IV-a (celor 4 elevi!). In schimb, am plecat impreuna cu invatatoarea si cu elevii de a II-a si a IV-a in excursie pe munte, la iarba verde. Am luat patura, minge, covrigei si suc, unii copii au trecut pe acasa sa-si lase ghiozdanele si/sau sa-si ia bicicletele si am pornit sus, la poalele brazilor. Am mers cam o ora dus-intors si am mai stat vreo ora si jumatate pe acolo, la joaca: fotbal, volei, ratele si vanatorii. Copiii au adunat conuri de brad si au facut curse pe biciclete. A fost o excursie ad-hoc frumoasa. Bineinteles ca la intoarcere n-am avut masina sa ajung acasa si am pornit cu invatatoarea pe jos. Dupa vreo 5 km de mers pe jos ne-a ajuns din urma o masina si ne-a dus pana la sosea.

 Clasa a III-a, Serel

Am participat si la o serbare de ziua mamei si acum vreau sa pregatesc niste cantece si poezii pentru sfarsitul de an scolar. Deja avem un repertoriu si copiii sunt foarte bucurosi cand canta. Sper sa pot tine serbare la cat mai multe scoli din cele 9 pe care le am.

Recent (vineri si azi) am tinut locul unei colege de engleza, la clasele V-VIII. Asa, am putut compara cele doua varste si cum este sa predai elevilor mai mari. Intr-un fel, mi-a placut. Sunt cativa cu care am putut discuta, dar cei mai multi sunt la nivel de clasa a III-a sau a IV-a. Le lipsesc cunostintele de baza. Sunt timizi si neobisnuiti cu munca serioasa pe text. Am incercat o abordare interactiva, cu multe exemple si cuvinte simple. Totodata astazi am fost si profesoara copiilor mei. Mi s-a parut inedit si amuzat. Copiii imi spuneau mama sau mami si incercau sa imi arate tot ce stiu in fata colegilor lor. Am fost tare mandra de ei si sper, si ei de mine. In scolile celor mari este mult mai frig, chiar si in cancelarie. Dar am avut prajituri la discretie, plus conversatie cu colegii de acolo si asta a compensat. La intoarcerea acasa m-am bagat direct in pat si am dormit 3 ore, bustean.

Cred ca am sarit multe intamplari petrecute in cele 6 luni de cand predau, dar concluzia este urmatoarea: imi place sa preau copiiilor si ma bate gandul sa incerc job-ul asta si anul viitor, bineinteles, daca voi mai avea post. Probabil ca voi da examenul de titularizare in vara aceasta, sa vedem ce iese.

Dupa ploaie

In zilele ce au trecut am primit vizita parintilor, care ne-au ajutat la amenajarea mai "sistematica" a gradinii...

...ca se considera ca-i cam neingrijita si plina de balarii. 

Asa o fi, da' facem si noi ce putem. Cel putin in afara ei, ne place sa fie totu' verde si salbatic, chiar daca ei zic ca "o sa ne manance serpii "

Am mai plantat si ce mai era (dovleceii, castravetii, fasolea, mazarea, varza, conopida, cativa napi), da' tot au mai ramas de pus porumbu', floarea soarelui, dovlecii si alte cateva maruntisuri. Desigur ca au mai muncit si altii, fiecare dupa puterile lui.

 Apoi au trecut si Nedeile, obicei stravechi ce a degenerat (a se citi " s-a manelizat ") puternic in secolul 21. Noroc ca-s doar o data pe an si in mod sigur, la anu' o sa disparem de acasa. Oricum, anu' asta aceasta sarbatoare a picat in aceiasi zi cu sarbatorirea zilei de nastere a lui Costin si deci nu puteam sa nu fim pe acasa...adica puteam, da' nu stiam cum o sa fie. Acum stim !

Intre timp s-a mai incalzit iar astazi am facut prima salata din legume iesite din seminte semanate de mana noastra in gradina: spanac si ridichi, albe si rosii, rotunde si lunguiete.

Mai sunt multe de iesit, da-s un pic inarziate, ca a fost mai rece...ca peste tot de altfel.

Iar azi, dupa o zi insorita...a " ploiat " ca-ntr-o zi veritabila de vara. Apoi am fost curios sa simt aerul de dupa ploaie...desi era mai ceva ca-n parcurile Bucurestiului, diferenta intre inainte si dupa, era mult mai mica decat acolo. De unde am dedus ca aerul pe care-l respiram in mod constant e cu adevarat curat. 

La Targ la Pui

Astazi, in comuna alaturata, Pui, are loc Hramul bisericii locale, Nedeile ( sarbatoarea satului ) si implicit targul de animale si marfuri. Lume multa si pestrita, ca la targ, cai, vaci, vitei, oi, caini, turta dulce, butoaie, flori, cazane, haine SH ( 6 lei - 5 camasi ), haine noi ( chinezesti ), covoare, perdele, scule si unelte de la moldoveni, cosuri de rachita de la tigani, linguri de lemn de la olteni, oale si ulcele de la Horezu. Noi am luat doar un fund de lemn rotund si mare, aproape cat suprafata interioara a aragazului, ce imi va servi drept suport pentru framantat ( sa nu mai murdaresc masa ), dar si ca paleta de bagat pita in cuptor si niste covrigei de rontait.