Locuri de suflet

Cu puţin timp înainte de începutul vacanţei de vară am primit vizita celor două perechi de bunici. Au stat o săptămână la noi, ne-au făcut o poartă de lemn, multă mâncare, s-au împrietenit cu oamenii şi cu locurile de pe aici şi apoi au plecat la Bucureşti. Şi i-au luat şi pe nepoţi cu ei. 

Şi fiind noi singuri şi făr' de obligaţii ne-am apucat să facem ce ne trece prin cap: pâine de casă, crackers, prăjituri cu cireşe, gem de dude (până acum vreo 15 borcane), grădinărit şi curăţenie prin curte, precum şi minunate călătorii la oraşe (Timişoara, Deva) şi în sate frumoase (Stanciova, Salasu de Sus), cu oameni primitori, buni şi frumoşi.

Trebuie, aşadar, să mărturisesc că am întrebuinţat cu folos timpul petrecut fără copii. M-am îndrăgostit de oraşul Timişoara şi, în mare măsură, de locuitorii ei. Aş putea spune că a fost "dragoste la prima vedere". Am avut şi călăuze bune: Cezar (din Bucureşti!) - în dimineaţa primei zile, iar timişorenii Lucian şi Gabi pe seară, respectiv Nina şi Dumitru - pentru după-amiaza zilei a doua, cand am prins autocarul spre casă la milimetru, graţie îndemânării (şi bunăvoinţei!) şoferului. 

Sâmbătă, 18 iunie, am participat o zi întreagă la Târgul Mâinilor Dibace, prima ediţie, unde m-am simţit într-o grup de prieteni - fie expozanţi, fie vizitatori; pe seară, alături de gazdele noastre timişorene Gabi şi Lucian, am mers la ultimul concertul al Festivalului de muzică veche, apoi la un concert rock susţinut de Adi Barar Band şi la spectacolul cu foc a trupei Shadows, evenimente din cadrul Festivalului Bega Bulevard. A fost o noapte magică, urmată de o după-amiază minunată petrecută a doua zi la Stanciova, într-o mare familie (peste 20 de adulţi vizitatori, în jur de 10 copii, unii ţinuţi în braţe!) a celor îndemânatici, iubitori ai naturii, ai vieţii la ţară. 

Cred că am intrat într-o etapă nouă a vieţii mele.