Despre bloguri, cărţi şi suete...

De câte ori am chef sa scriu pe blogul asta, dau peste alte bloguri mai interesante, pe cărţi care ma ţin in priză, de prieteni care ma provoaca la şuete... Şi, bineînţeles, mai dau de iubitul meu care e flamând de toate câte mi se întâmplă şi ni se întâmplă... Aşa că las baltă scrisul ăsta, care nici măcar nu e important, ce dacă rămâne pe hârtie sau bagat într-un blog, mail, calculator...

Ma întreb: oare cum fac scriitorii să ţină pasul cu cititul, cu lumea dinlăuntru şi din afară şi în acelaşi timp să scrie? Când mai au timp de viaţa lor, cu neveste sau barbaţi, cu prunci, cu şmotrul de zi cu zi? Sau poate scriitorii nu fac şmotru... Ei trăiesc cu muze şi poezie, ei n-au copii, şefi, soacre, frigider care se strică, întreţinere, nu-l au pe vecinu' de la 2 care se plânge de vecina de la 4 care pisează în fiecare zi oase de pui pentru pisicile din faţa blocului... Sau, dacă au toate astea, probabil că nu le pasă.

Aşa că, ia să las baltă toate blogurile, cărţile (care nu-mi plac major, că de obicei eu sunt masochistă şi le rabd până la sfârşit), şuetele (nu şi pe cea cu iubitul meu, ştiu eu de ce!), barfele din muzeu şi din cartier, tentaţiile de orice fel, şmotrul, nu şi copiii (încă nu şi-au luat zborul şi trebuie să stau pe margine şi să-i arbitrez!) şi să-mi bag minţile în cap şi degetele la 220 (vorba vine!) şi să umplu blogul ăsta cu fluturi care îmi trec prin minte, cu poveşti care mă traversează pe înnoptate, cu impresii de călătorii (pe care, timidă cum sunt le scriu în secret pe hârtie, să le ştiu doar eu), să dau drumul la prostioare fără cenzură... şi păzea!

...Buuunn! V-a plăcut vrăjeala de până acum, nu? Şi mie... Mă reîntorc la citit... Mi-a fost recomandată o carte interesantă, cu ceva psihologie în ea...