Am primit diploma de premiantă şi-s mândră tare... M-am uitat la ea, am pupat-o şi am admirat-o din toate unghiurile încât aproape că a devenit 3D.
Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!
Mă onorează şi mă îndeamnă să citesc mai mult (cărţi, bloguri, mail-uri, reviste online) şi să mă joc în fiecare zi cu chibriturile la gura sobei mele. Desigur, există şi pericolul de incendiu, dar mă protejez şi zâmbesc (cineva mi-a sugerat că plasticul e bun pentru protecţie), uneori îmi permit să râd în hohote, uite-aşa, ca să nu mă enervez pe cei mulţi şi proşti care nu ştiu să glumească, pe cei frustraţi care nu ştiu să facă ce le place, pe cei răi care lovesc, deşi mamele lor le-au spus când erau mici că nu-i frumos, dar n-au ţinut minte sfatul.
Mulţumesc şi pentru seara minunată de februarie când am cunoscut şi am stat la şuetă cu oameni simpatici pe care nu i-am văzut în viaţa mea, dar care m-au pupat şi aplaudat din bunătatea inimii lor, cu care am băut vin şi am făcut poze într-un mod drăguţ şi virtual, eu fiind în pijamale de gală, cu pisica Miti (sau Mitzi sau Mitzura) încurcându-mi-se printre taste, luminându-mi pisicesc atmosfera de sărbătoare.
Şi pentru că m-am lungit cu vorba, vă mai mulţumesc o dată tuturor şi să ne vedem sănătoşi vineri, că vineri trebuie să ajung la lansare şi nu se face să-mi pun iarăşi pijamalele de gală, le-am mai purtat la gala trecută şi acum mă gândesc la o ţinută strălucitoare, probabil o fustă, ceva... Neapărat o să mă rujez. Deci mă veţi recunoaşte după zâmbet, fustă şi ruj (care e nou).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu