My Generation

Cei de mai sus sunt colegii mei de liceu, generaţia mea...

Mă uit la ei, mă uit la mine şi nu îmi vine să cred că au trecut atâţia ani.
Câţiva mai au sclipirea aceea vie în ochi.
Înainte să le recunosc chipul, le-am recunoscut vocea, nealterată încă.
Acum am vorbit mai mult de copii, de slujbele noastre, de necazuri...
Surprinzător, dintr-un liceu de poligrafie au ieşit foarte puţini tipografi...
Am stat de vorbă cu o profesoară de sport,
o sportivă de performanţă (culturism),
o actriţă foarte cunoscută,
un patron de tipografie mică,
o contabilă...
În rest, n-am mai ţinut minte cine cu ce se ocupă.
Fiecare s-a lăudat cu ce are mai frumos şi mai fălos...
Doi dintre colegi şi-au adus copiii, înalţi şi frumoşi.
(Vezi fata cea tânără din poză!)
Măi, nu se face...
Fără ei, păream şi noi mai tineri, mai sprinteni...
Am vorbit o grămadă, am băut, am mâncat, ne-am uitat pe poze.
Eu am uitat să-mi aduc poze, nu ştiu de ce.
Şi am plecat printre primii...

My Generation

P.S. Asta a fost leapşa primită de la Lucia Verona... Se mai bagă cineva?