vineri, 30 ianuarie 2009

My Generation



Cei de mai sus sunt colegii mei de liceu, generaţia mea...

Mă uit la ei, mă uit la mine şi nu îmi vine să cred că au trecut atâţia ani.
Câţiva mai au sclipirea aceea vie în ochi.
Înainte să le recunosc chipul, le-am recunoscut vocea, nealterată încă.
Acum am vorbit mai mult de copii, de slujbele noastre, de necazuri...
Surprinzător, dintr-un liceu de poligrafie au ieşit foarte puţini tipografi...
Am stat de vorbă cu o profesoară de sport,
o sportivă de performanţă (culturism),
o actriţă foarte cunoscută,
un patron de tipografie mică,
o contabilă...
În rest, n-am mai ţinut minte cine cu ce se ocupă.
Fiecare s-a lăudat cu ce are mai frumos şi mai fălos...
Doi dintre colegi şi-au adus copiii, înalţi şi frumoşi.
(Vezi fata cea tânără din poză!)
Măi, nu se face...
Fără ei, păream şi noi mai tineri, mai sprinteni...
Am vorbit o grămadă, am băut, am mâncat, ne-am uitat pe poze.
Eu am uitat să-mi aduc poze, nu ştiu de ce.
Şi am plecat printre primii...

My Generation

P.S. Asta a fost leapşa primită de la Lucia Verona... Se mai bagă cineva?

2 comentarii:

jane spunea...

mai Lumi, adulmec o tristete mica in vorbele tale de-aici...sau mi se pare?

Lumi spunea...

Da, eram cam trista... dar si oboseala era de vina.
M-am intalnit cu fostii mei colegi si acum vreo 2 ani, pe balta, la pescuit si a fost muuuult mai distractiv...
Am fost la intalnire impreuna cu familiile noastre, am facut gratare, am stat la soare cu o bere in mana... stii cum este... alta viata!