Nostalgii şi planuri pentru la vară

Îmi este dor de gaşca mea de fete. Chiar dacă ne întâlnim din an în paşte, tot n-o pot uita. Zilele trecute am stat la o suetă cu una din prietene şi m-am simţit grozav. Mi s-a făcut dor de flecăreala noastră despre toate şi despre nimic, de şuetele lunare cu prăjituri, seminte, sucuri şi vin, de nesfârşitele discuţii pe teme serioase şi neserioase.  Şi, neapărat, mi s-a făcut dor de râsetele noastre împreună, de bancurile deochiate ...şi lista mai poate continua cu plimbările prin parc în zilele de luni la prânz când luam copiii de la şcoală, cu întâlnirile de la sală, cu nesfârşitele telefoane sau plimbări prin oraş...

Se pare că am experimentat acum o perioadă relativ plată - bogată în plimbări, săracă în discuţii. Ceea ce mi-a stârnit nostalgia a fost vizita recentă a unor oameni pe care i-am cunoscut de curand, prieteni buni între ei şi oaspeţi desăvârşiţi ai casei noastre. I-am găzduit, i-am ascultat, ne-am împrietenit... şi mi s-a făcut dor de prietenii mei vechi. Nu ştiu dacă spun o chestie răsuflată, dar prietenii vechi sunt ca nişte şosete de lână pe timp de iarnă. Chiar şi peticite, uşor uzate, tot ţin de cald. 

Trebuie să adaug că, în materie de prieteni, sunt o norocoasă. Am avut şi încă am parte de prieteni deosebiţi, adevăraţi, cu care pot vorbi şi pe care mă pot baza. Chiar şi ruptă din locurile unde am trăit atâţia ani, am ajuns, într-un timp scurt, să cunosc cel puţin o prietenă adevărată şi mulţi oameni de treabă de care simt că, în timp, mă pot lega foarte tare. 

Acum îmi vine să închei aşa, oarecum patetic: "Fetelor (doamnelor!), vă mulţumesc că existaţi!"

P.S. Cu alte cuvinte, mulţumesc următoarelor: Cristina, Lena, Simona, Mihaela, Corina,  Eugenia, Genţiana, Monica, Elena, Cătălina, Vali, Anca, Dana şi Liliana. Le aştept, vara asta, la o nouă întâlnire între fete, de data asta în deplasare la Râu Alb. Amănunte, la telefon.
P.P.S. La mulţi ani, Corina, de ziua ta!