Îmi plac jocurile. În special jocurile periculoase care încep cu: "Să ne imaginăm că..." Să ne imaginăm că eu sunt Albă ca Zăpada şi tu eşti Maştera... Cine vrea să fie Prinţul? Dar Calul? Am putea fi, pe rând, toate personajele. Problema începe atunci când ne alegem un anume personaj şi nu altul... De ce tocmai acela?
Ce o determină pe o persoană să fie, de pildă, Scufiţa Roşie? Sau Lupul cel Rău? E doar un joc, nu e real şi ea o ştie. Cu toate acestea îşi alege o fetiţă cam neascultătoare, nu o Bunică înţeleaptă. Mă rog, întrebarea poate fi pusă şi invers: de ce o Bunică înţeleaptă, ci nu o Scufiţă tinerică, plină de energie şi entuziasm?
Prea multe intrebări, nu? Poate doar un psihoterapeut poate descâlci nodul ăsta de întrebări aparent fără răspuns. Sau putem încerca să-l descâlcim singuri dacă ducem jocul până la capăt şi răspundem sincer la toate întrebările. Dar vrem să răspundem? Ce vom găsi dincolo de răspunsuri?
Ce o determină pe o persoană să fie, de pildă, Scufiţa Roşie? Sau Lupul cel Rău? E doar un joc, nu e real şi ea o ştie. Cu toate acestea îşi alege o fetiţă cam neascultătoare, nu o Bunică înţeleaptă. Mă rog, întrebarea poate fi pusă şi invers: de ce o Bunică înţeleaptă, ci nu o Scufiţă tinerică, plină de energie şi entuziasm?
Prea multe intrebări, nu? Poate doar un psihoterapeut poate descâlci nodul ăsta de întrebări aparent fără răspuns. Sau putem încerca să-l descâlcim singuri dacă ducem jocul până la capăt şi răspundem sincer la toate întrebările. Dar vrem să răspundem? Ce vom găsi dincolo de răspunsuri?
4 comentarii:
Intrebarile potrivite sunt cele mai importante pentru ca ele contin raspunsul. Daca psihoterapeutul se pricepe sa puna intrebari, noua jucatorilor nu ne ramane decat sa vrem sa vedem realitatea. Si aici e cel mai greu, partea cu vrutul (-:
In urma jocului de joi eu unul mi-am vazut imaginea in oglinda, am recunoscut-o si am acceptat-o. Ce-o sa fac mai departe, dac-o s-o schimb, cum o s-o schimb...poate ca aflu in toamna ce-am hotarat (-:
Musashi, m-am gândit şi eu că întrebările sunt importante. Dar să ştii că întrebările nu variau mult:
- Care este asemănarea ta cu personajul?
- Ce personaje mai sunt în povestea ta, alături de tine?
- Cum vezi sfârşitul poveştii tale?
... şi întrebarea la care eu nu am ştiut să răspund atunci şi al cărei răspuns mă bântuie acum:
- Ce am învăţat din acest joc?
În concluzie, contează mult şi când pui întrebările cu pricina...
Cea mai grea intrebare: "Cine esti?"...
Da, Ana, ai dreptate, dar important este ca ne-am pus intrebarea. Ce-o mai fi dupa, vom vedea...
P.S. Iti zic cu intarziere (obiectiva, dat fiind concediul pe care l-am avut): bine ai venit pe blogul meu! Si te mai astept...
Trimiteți un comentariu