La multi ani! Sa ne vedem sanatosi in 2012!

"Se iau 12 luni, se curata de invidie, amaraciune, zgarcenie, pedanterie si se impart in 30 sau 31 de parti, in asa fel incat sa ajunga tot anul. Zilnic se ia cate o bucata, se umple cu o parte de munca si trei parti cu buna dispozitie si umor. Se adauga trei linguri de optimism, o lingurita de toleranta, o priza de ironie si o priza de tact. Compozitia obtinuta va fi acoperita cu multa dragoste. Dupa ce este gata, se orneaza cu buchetele de atentie si se serveste zilnic cu seninatate." (Katharina Elisabeth Goethe) Sursa: Citate despre Craciun si Anul Nou

Craciun fericit!

De Craciun am mers la biserica. De obicei, vine tot satul, plus rudele de la oras, atrase de ritualul nasterii lui Iisus, de bogatia meselor de sarbatoare taranesti si, nu in ultimul rand, de aerul curat al pamantului acoperit de prima zapada. Asadar, a fost aglomerat in biserica si foarte cald. La sfarsit, copiii au primit dulciuri din partea comunitatii.

De Craciun am primit prajituri de la mama unui elev. Sunt multe prajituri cu diverse creme, dulci, facute cu migala, cum se fac pe aici. Noi, ca de obicei, am facut cozonaci (cu rahat, nuca, stafide si cacao), care au iesit foarte gustosi si pufosi anul asta. Si-am mai facut un mic tort glazurat cu dulceata de lapte. A iesit mai putin specaculos, dar foarte dulce si bun. 

De Craciun a nins iar. Si instalatia de apa a inghetat in tot satul. Si am scos apa din fantana vecinei noastre si ne-am urat reciproc "Sarbatori fericite!". Doar soba a fost si este harnica si nu ne lasa la greu. Ne incalzeste si ne indeamna la visare, dupa o masa copioasa.

De Craciun am tras un pui de somn. M-am bagat in sacul de dormit, ca intr-un cocon cald si am ramas cu ochii la bradul impodobit in mijlocul casei. Este cel mai frumos brad pe care l-am primit pana acum in casa: mare si stufos, cu trunchiul gros, cu multe crengi impodobite de copii cu globuri, beteala, luminite si stelute.

De Craciun s-a nascut Iisus. Si noi am renascut o data cu el. Craciun fericit!

Corul copiilor de la Scoala din Baiesti la serbarea de Craciun

Caminul Cultural, Comuna Pui

Sarbatori fericite!

Ninge! Ninge! In seara asta a inceput sa ninga. E o zapada linistita cu miros de vacanta si derdelus. Copiii sunt acum afara si se bat cu bulgarii de nea, fac tumbe impreuna cu Coltz, se bucura de venirea unui Craciun alb. In magazia de lemne, bradul asteapta cuminte sa-l luam in casa si sa-l impodobim. Maria a pus la ferestre, agatati de tavan cu fire subtiri de ata, multi fulgi de hartie. In toata casa sunt ghirlande de hartie colorata atarnate de lustre si lipite pe usi. Noi, cei mari, am impodobit frigiderul cu carnati, toba si altele. Mos Craciun e pe drum si ii cantam colinde in fiecare zi. Va imbratisam, prieteni, pe toti (oriunde ati fi) si va uram: Craciun fericit! Sanatate! Belsug in casa si in suflet! Zile luminoase si sarbatori fericite!

Despre serbari scolare

Dimineata, "taxi-ul" meu (a se citi "masina de paine"!) a intarziat, ca de obicei, si am avut timp sa ma invart si sa stau putin la taclale cu vecina mea Lili, profa, ca si mine. Apoi am comprimat orele si din patru am scos doua (una la Ponor si una la Ohaba-Ponor), ca sa pot ajunge la serbarea elevilor mei din Rusor. 

Azi a inceput sezonul serbarilor la sate si se va incheia joia viitoare, cu serbarea copiilor mei, la scoala mare din comuna Pui. Am facut un tur de forta sa ajung la 3 sate intr-o zi, dar a meritat drumul. Asa, am avut ocazia sa duc, pe neasteptate, o cireada de vaci pe drumul bun, mi-am facut portia de aproape o ora de mers pe jos in ritm alert (si pe bucati) si am mai repetat ceva cantece englezesti pentru Mos Craciun.

Anul asta am fost invitata la serbarile de Mos la cateva din cele 9 sate - Galati, Serel, Rusor, Ohaba-Ponor - si incerc sa ajung la toate, daca se poate... daca fac rost de masina (in unele cazuri!).  Adevaul este ca imi plac serbarile scolare. Azi, de exemplu, am ascultat la Rusor niste colinde romanesti de pe aici (Viflaime, Colindita), plus colindul Ardealului, rostit cu patos (si accent) local de invatatoare si copii: "Tu, Ardeal, tu, Ardeal/ Iti suntem osteni,/ Templu sfant, templu sfant/ Muntii Apuseni..." Bineinteles ca au fost si cateva cantece in engleza (repetate indelung la ore!): "Jingle Bells" si "We wish you a Merry Christmas" spuse cu entuziasm si cateva poticneli, dar nu s-a bagat de seama printre parinti. 

Imi plac sarbatorile Craciunului si abia astept vacanta. Pe aici, in Ajun, vine o ceata de copii pe la porti si toti sunt rasplatiti cu dulciuri. Li se spune "Pitzarai". Practic, ei dau startul la colindat. Intre noi fie vorba, am fost indemnata si eu sa-mi colind vecinii si prietenii de pe aici, prilej de mancare, bautura si voie buna. Asadar, pazea!

Drumurile mele...

Luni si vineri am drumul catre scoala asigurat. Soferul care distribuie painea la magazinul din sat ma duce, dupa cateva opriri si ocoluri, fix pana la scoala din Ponor. E un drum de vreo 15 minute pe care masina de paine il face in vreo juma de ora. Dar nu-i bai! Stau in masina, la caldura si ascult (la volum ridicat!) muzica populara, muzica de nunta si de pahar - adica manele, la greu. Cred ca soferul asta are o pasiune pentru muzica, dar in rest e om linistit, serios si n-a lipsit niciodata. Doar ca o sa invat toate CD-urile alea pe derost si imi schimb orientarea. Trec de la rock si folk la manele, ha!

Marti e ziua mea norocoasa. Ma ia o colega de pe traseu si ma lasa aproape. Ajung de dimineata la o scoala prapadita-rau. Are geamuri sparte, usi rupte, tavanul gaurit in cancelarie si, in plus, n-are curent electric pentru ca e ceva stricat la sigurante. O singura clasa are soba in functiune si ma bucur din suflet ca da caldura. Si cand ajung dimineata pe la 8, vreo jumatate de ora inca mai e intuneric. Dar ma asteapta 4 copii de clasa a IV-a si o fetita de a II-a - inimosi, receptivi si foarte vorbareti.  Asa ca martea trecuta am profitat de avantul si de energia lor matinala si am repetat cu ei colinde in engleza si romana. Ne-am distrat strasnic!

Miercuri, ca de obicei, este ziua mea imprevizibila. Stiu cu ce ajung la scoala (cu microbuzul scolar), dar nu stiu cum si cand o sa ma intorc. Am doua ore, dis de dimineata, la o scoala sus, pe munte, cam la 10 km de sosea. Vreo 8 km sunt asfaltati... pentru restul drumului abia in toamna asta s-au inceput lucrarile. Cu toate astea ma duc la Serel cu mare bucurie, pentru ca am niste elevi afectuosi si isteti, care imi fac in fiecare saptamana felicitari cu flori/ inimioare si toate incep cu "draga doamna profesoara". Asa ca imi iau inima-n dinti si plec la drum, cu voiosie. Si in ultimul timp am avut noroc: ba o sarbatoare - si atunci oamenii se urca in masini si merg la targ, ba un camion, ba o dubita cu marfa. Miercurea asta am avut bafta sa urc pentru prima oara intr-un buldo-escavator cu muzica la radio si cu un geam spart. A fost inedit si ii raman pe veci recunoscatoare soferului ca nu m-a lasat sa merg restul de 7 km pe jos si ca am ajuns la timp, la urmatoarele ore. 

Joi am vazut prima zapada din anul acesta (scolar). Eram  la prima ora, in clasa, la scoala din Uric. Copiii aveau de lucru, eu ma plimbam printre banci si... pur si simplu s-a luminat clasa: "Ninge! Ninge!" Prima reactie a copiilor a fost sa iasa afara, cu capul gol, sa miroasa, sa simta zapada... Copilul din mine a tresarit de bucurie, adultul a stat pe loc si a vrut sa-si vada de treaba. "Unde-s zapezile de alta data?" La Uric ajung cu microbuzul scolar, apoi cu aceeasi colega (de marti) care ma ia de pe traseu.  ...Si ultima bucata "perpedes", in urcus, pe munte, ca in drumetie (imi pare un kilometru, la deal si o jumatate de km, la vale).

Vineri, din nou, Ponor si apoi mai sus, pe munte Ohaba-Ponor, satul de unde se ajunge la cele mai frumoase pesteri (zic cei de pe aici!). Sper ca le voi vizita si eu in primavara viitoare, probabil prin aprilie, in saptamana diversitatii, cand urmeaza sa facem la scoala si altceva decat lectii si anume muzica, poezie, teatru, drumetie... Deocamdata ajung la Ohaba pe jos, vreo 2 km. Trec pe langa o biserica frumoasa, pe langa (foste) lanuri de porumb unde acum mai pasc niste vaci si peste un rau de munte. Uneori mai dau telefoane de pe drum, pentru ca la scoala asta nu am semnal sau am semnal slab si trebuie sa stau intr-un picior pe un deal sa-l caut. Dar copiii ma asteapta cu voiosie, joaca tintar, nu te supara frate si un joc cu fuga prin labirint pe un calculator vechi sau, daca e frumos, fotbal, in curtea scolii. In cazul asta abia ii aduc in clasa. Si uite asa se termina saptamana. 

P.S. In fiecare zi am cate doua scoli (la doua sate). Saptamana asta am vorbit despre o parte din ele. Va urma...

P.P.S. Daca Mos Craciun imi aduce un aparat foto, pun si niste imagini cu drumurile/ satele/ scolile prin care trec.  

Bomboane "Rafaello" de casa

Prajitura de care vreau sa va scriu mai jos a fost facuta de doua ori pe saptamana asta. Prima data, am facut-o in cinstea zilei de 1 decembrie, ziua nationala. A doua oara, vazand ce succes a avut - atat la oameni, cat si la caini (da, da, Tzutzi, ar depune marturie, daca ar putea vorbi limba oamenilor!), mi-am suflecat manecile (vorba vine!) si am repetat operatiunea, in aplauzele tuturor. Exceptand cainii (pe care i-am legat!). 

Am primit reteta de la vecina mea Lili, asta primavara, dar abia de curand am re-descoperit-o. Un avantaj al bomboanelor "Rafaello" de casa este absenta oualelor dintre ingrediente - ceea ce este mare lucru, pe frigul asta, cand gainile fac pauza la ouat, iar porcii ne intra treptat-treptat in casa si in frigider (am primit de curand pomana porcului de la niste vecini!)

Ingrediente:

1/2 litru lapte

200 g zahar

3 linguri de gris

3 linguri de faina

nuca de cocos:  6 linguri + 100 g  + vreo 50 g la sfarsit

miez de nuca de la vreo 5 nuci

3 plicuri de zahar vanilat (dar eu am pus o lingura de zahar pudra vanilat, ca asta am avut)

Cum se face:

- se fierbe laptele cu zaharul

- se adauga gris, se amesteca, se umfla si

- se adauga faina, se amesteca, 

- se lasa putin sa fiarba la foc mic (in timp ce se amesteca )

- se adauga cele 6 linguri de nuca de cocos, se amesteca, se mai lasa putin la foc (mic)

- se ia de pe foc si se lasa  vreo 10 minute la racit

- se adauga zahar vanilat, dar cred ca merg si alte esente, dupa gust

- se adauga cele 100 g de nuca de cocos (dar o sa adaug nuca rasa obisnuita, data viitoare, sa vad cum e)

- se amesteca bine, pentru omogenizare

- se lasa la racit (sa nu friga la degete!)

- se ia compozitia - care trebuie sa fie tare, ca o mamaliga - si cu mainile umede se fac bomboane

- se pune miez de nuca mic/mijlociu in mijlocul bomboanelor 

- bomboanele se dau prin nuca de cocos (intr-un bol mic)

Ies cam 20 de bomboane. Se termina repede, asa ca faceti-le poze inainte sa le serviti, ca ramaneti ca mine, fara fotografii. Pofta buna!