Frecventez de ceva timp Biblioteca din Hateg de unde ma aprovizionez, cand si cand, cu diverse carti si cu noutati (culturale, dar si barfe de prin oras). Asa am aflat de ziua poeziei, sarbatorita la 21 martie, alaturi de poeti din Alba Iulia, Targu Mures, Petrosani si Hateg si in prezenta pasionatilor de cultura din oras, a catorva elevi de liceu, a notabilitatilor si a altora. S-a cantat la chitara, s-a recitat poezie din toate timpurile (cu patos si reculegere), s-a vorbit de Nichita. Am reusit sa stau doar o ora si, in acest timp, mi-au umplut plamanii cu suflul mereu proaspat al poeziei. Mi-am adus aminte de Cenaclul de la Muzeu, de numeroasele aniversari sau comemorari, de intalnirile cu scriitorii pe diferite teme.
Tot la Biblioteca din Hateg am aflat de cei 110 ani de la nasterea lui Tudor Musatescu si de cateva saptamani tot citesc teatru, ma amuz si imi ridic putin moralul, scutur apatia lunilor de iarna, a numeroaselor zile petrecute in scoala.
Partea buna a muncii mele de profesor este ca imi place meseria, imi plac copiii. Partea mai putin buna este imi place din ce in ce mai putin scoala, asa cum este ea astazi, cu constrangeri, cu birocratie, cu un sistem invechit, dupa carti uneori mazgalite si rupte. Mi-ar placea sa nu dau nicio nota, sa accept la ora mea doar pe acei care vor sa invete engleza, sa nu pun absente, sa stam de vorba, sa ne jucam (dupa varsta, dupa nivelul fiecaruia), sa lucram pe baza de proiect, sa am imprimanta si coli la discretie, un laptop personal, si altele, si altele... Mi-ar placea sa fie un psiholog permament in scoala, sa discute cu elevii problema, cu cei violenti si cei neiubiti, cu cei batuti acasa sau la scoala, dar si cu profesorii in dificultate.
Anul acesta ma simt mai obosita decat in alti ani. Poate naveta e de vina. Pierd zilnic pe drum 3 ore dus-intors, plus timpul petrecut in galagie, la scoala. Am observat ca elevii din ciclul gimnazial - clasele 5-8 - sunt cei mai dificili, uneori mai dificili decat liceenii. Se controleaza greu, sunt instabili, sunt foarte sensibili, sar la bataie din te miri ce, sunt foarte afectuosi, dar n-au nici pic de rabdare si vorbesc non-stop. Fireste, sunt si exceptii.
Inca mai caut idei, solutii sa ii fac pe elevii mei sa invete (cu drag) engleza. Poate de-aceea m-am inscris la cursuri pentru profesori, vreau sa mai citesc carti de metodologie si poate imi mai vin idei, ca altfel, simt ca ma deprim de tot. Astept primavara! Pe curand...
P.S. Deja am inceput sa primesc (de la cei mici) felicitari de Paste!!!! Sunt scrise si desenate de mainile lor, in cuvinte simple, adesea cu greseli, dar induiosatoare si pline de afectiune.
