Despre ciuperci

Pentru ca mancam destul de rar carne si pentru compensatie ( dar si pentru gust ), consumam " o tona " de ciuperci, pasul logic ar fi ca in loc de gaini / porci si alte vietuitoare pe care le consuma omu' ca sursa de proteine, noi sa cultivam ciuperci. 

Asadar la initiativa lu' Teo de la Stanciova ( care facea o comanda pentru ea ) am cumparat si noi  cate o punga de miceliu de King Stropharia si de Pioppino. Am pregatit si insamantat locu' pe 28 Aprilie si pana in toamna nu ma asteptam la ceva. Dar datorita ploilor abundente din vara asta, dupa nici 2 luni am putut sa recoltam cam 2 kg. si ceva ( vreo 60 de bucati ) de ciuperci King Stropharia. Micile pioppino inca nu si-au facut aparitia.

De cateva zile tot le pregatim in fel si chip...calite in unt cu sare si piper si mancate pe o bucata de paine cu maia, fripte pe gratar, ciulama....oricum le-ai face sunt absolut delicioase, aroma este mult mai puternica decat a deja banalelor Pleurotus si Champignon gasite prin piete si magazine si se simte din plin gustul...de ciuperci.

Desi nu a fost o investitie mica ( de banii aia puteam cumpara vreo 15 kg. de Champignon )  daca timp de 2-3 ani fructifica in ritmul asta - de 2 ori pe an, eu ma declar multumit, mai ales daca o sa-si extinda miceliul si prin preajma locului unde au fost puse acum. Asa ca am hotarat sa le ajut un pic si am pus in niste cartoane inmuiate, capetele picioruselor ( unde se mai gaseau urme de miceliu ) + ceva miceliu din " patul " lor initial si sper ca in curand acesta sa se extinda in asa fel incat in cativa ani sa avem o productie bunicica.

Sfârşit de an şcolar

Îmi pare nespus de bine că vine vacanţa, în ciuda celor două examene din iulie. Îmi pare bine că o să vorbesc mai puţin şi o să uit - măcar pentru o perioadă - de şcoală. Sistemul actual de învâţământ mi se pare obositor şi rigid, ipocrit şi constrângător. Şi nu este deloc amzant. Totuşi, are el ceva bun dacă tot mă gândesc să mă întorc, în toamnă, la şcoală. Altfel, mi-aş lua câmpii de tot. Şi mă refer la elevii mei. Pentru că ei există şi au nevoie de ajutor. Şi îmi vine să dau bir cu fugiţii, să îmi văd de treabă, de casă, de grădină, de copiii mei...

În sfârşit... Se apropie vacanţa: timp de citit, de plimbări, de grădinărit, de întâlniri cu lumea; timp de gândit, de povestit, de iubit, de admirat cerul cu stelele; timp de făcut gemuri, de tencuit, de curăţat şi reparat... timp în care eu pot fi eu, fără vocea înaltă, de profă, fără bluzele cu guler, fără urcatul şi coborâtul din maşini, microbuze, fără discuţii interminabile despre educaţie sau proasta educaţie...

Se apropie vacanţa mare! Libertatea de a nu te ridica din pat la 6.30 dimineaţa, libertatea de a sta la masă mai mult decât durata unei pauze, libertatea de a ieşi la aer liber fără a auzi zbierete de jur împrejur, libertatea de a cânta atunci când îţi vine să cânţi, de a vorbi după ora 10 am, dacă aşa ai chef... şi câte altele... 

Ce mica-i vacanta mare

Si ce dor mi-a fost de ea

La scoala visam ca o asteptam

Dar ea cand vroia venea

Ce mica-i vacanta mare

Spuneam cand eram scolar

Dar parca oricand

As spune asteptand

Vacanta mare iar...

(versuri: Corina Chiriac)