De ceva timp dau tarcoale blogului si nu indraznesc sa postez ceva (ca am multe de scris), dar nici sa-l las nu indraznesc... mai ales ca a trecut destul timp fara postari...
A venit toamna si pe aici este foarte mult de lucru in perioada asta. Ziua incepe sa scada, ma trezesc pe intuneric, diminetile sunt la scoala si, de cand ajung acasa, stau mai mult pe afara, cu treburi... Abia cand intru in casa descopar cat de obosita sunt... Dar chiar si seara se gaseste cate ceva de facut prin bucatarie, prin casa; mai citesc cateva randuri, mai vad juma' dintr-un film sau pur si simplu stau cu picioarele in apa calda si ascult muzica (relaxanta).
Chiar si asa, imi place toamna aceasta. Imi pare ca noi, oamenii, ne asemanam anotimpurilor si asta, in mod ciudat, ma linisteste. Cand stai mult timp in aer liber ajungi sa observi fiecare schimbare de culoare, de adiere, de ciripit de pasari si schimbarile din tine ajung sa fie naturale, firesti... Ce sa mai faci atata caz de o indispozitie trecatoare, de cateva riduri acolo, de mici nemultumiri (ale tale sau ale altora) cand toate-s trecatoare si noi, de asemenea...
Si de asta nu prea am timp sa scriu pe blog, sa stau pe net, sa merg prea des in orasul apropiat (cam o data pe saptamana se poate), dar, in schimb, ma gandesc cu iubire la toate persoanele dragi mie, la parinti, la frati si surori, la prieteni, la fosti colegi, la multe locuri dragi prin care am trecut si pe care le-am iubit.
Si, uite asa a trecut un an de cand suntem aici...
P.S. Urmeaza poze, in curand. (Spre seara pozele se incarca greu si deja e noapte.)
P.P.S. Ni s-a marit familia. Acum suntem doi adulti, doi copii (adolescenti), doi caini, o pisica si o gaina. Cand am timp, va povestesc cum a ajuns gaina la noi.
6 comentarii:
cu un pic de ajutor de peste gard, gaina se poate inmulti cel mai repede :D
mi-a placut mult vorba ta cu "schimbarile din tine ajung sa fie firesti" acolo, unde esti mai aproape de natura(asa se zice? ;)
atat de putine ne trebuie cu adevarat ca sa fim fericiti, dar nu vedem asta pana nu iesim din ritmul ucigator al orasului.
ha! pentru gaina asta teo o sa-si muste mainile de ciuda, de cand viseaza ea la o gaina ...
si eu ma gandesc cu iubire la voi, la tine, la pamanatul tau, si te aud
A trecut deja un an? Parca ieri va citeam primul post in care povesteati cum ati plecat spre un nou inceput. Va invidiez pentru viata libera ce-ati ales-o si ma bucur pentru voi! Fiecare poza ce-o postati e moment de bucurie! va pup si va doresc tot binele din lume!
La mine toamna a si venit, acum astept iarna, destul de resemnat.
@Miju
Intre timp, gaina a fugit acasa, la cocosul ei... Poate la anu' facem rost de o noua Maricica.
@simf
Ai mare dreptate... Azi am facut curatenie prin gradina si m-am incalzit la soarele de octombrie. Exceptand mijlocul (care a protestat!), corpul meu a zis multumesc pentru baia de lumina de dupa-amiaza.
@Jane
Spune-i lui Teo ca n-are de ce sa-si muste mainile - am pierdut gaina. A fugit inapoi la vecini, la suratele ei, la cocoselul ei de munte... Poate se reintoarce la primavara si ne aduce niste prietene mai statornice... Va imbratisam, cu drag.
@ Purple Rain
Multumim, nici noua nu ne vine sa credem ca a trecut deja un an. Poze, dupa cum vezi, cam rar... Poate o sa postez mai des la iarna - stam mai mult in casa...
@DoDu
Si la noi pare cam scurta toamna. Dimineata e bruma, pe munti e zapada, iar soarele de dupa-amiaza e caldut. Chiar si asa, ne bucuram ca e toamna, ca vine iarna.
Tu imi aduci aminte de o melodie a lui Dinu Olarasu: "Nu te mai bucura iubito, vina iarna..." Las' ca trece si iarna, noi sa fim sanatosi!
Trimiteți un comentariu