luni, 16 mai 2011

Sfarsit de an scolar

Se apropie cu pasi repezi sfarsitul de an scolar si inceputul verii. Daca as face un bilant as putea spune ca a fost un an bun, plin de lucruri si de intamplari frumoase. Am cunoscut multi oameni - adulti si copii, am facut multe drumuri, am avut multe bucurii, am invatat cate putin de la toti. M-am simtit, adesea, ca intr-o calatorie de initiere.
Pe vremuri ma plangeam ca fac mult timp pana ajung la serviciu. Acum, plec dimineata de acasa si nu stiu cum va fi drumul dus si intors, cum voi ajunge la scoala si, mai ales, cum ma voi intoarce acasa. Fara sa vreau am devenit un autostopist profesionist. Am mers, pe rand, cu microbuzul, masina, dubita de marfa, camion, caruta si, cand nu s-a putut altfel, pe jos.
 
Clasa a IV-a, Serel

La scoala, dupa ceva vreme, am intrat in ritm. Dar copiii mici sunt surprinzatori. Mi-am propus de multe ori sa fac ceva si a iesit cu totul altfel decat mi-am propus. De exemplu, miercurea trecuta, la Serel. Primele doua ore am dat test, am cantat cantece, am stat la sueta cu clasa a III-a (aprox. 7 elevi). Urmatoarele doua ore aveam de ascultat si predat la clasa a IV-a (celor 4 elevi!). In schimb, am plecat impreuna cu invatatoarea si cu elevii de a II-a si a IV-a in excursie pe munte, la iarba verde. Am luat patura, minge, covrigei si suc, unii copii au trecut pe acasa sa-si lase ghiozdanele si/sau sa-si ia bicicletele si am pornit sus, la poalele brazilor. Am mers cam o ora dus-intors si am mai stat vreo ora si jumatate pe acolo, la joaca: fotbal, volei, ratele si vanatorii. Copiii au adunat conuri de brad si au facut curse pe biciclete. A fost o excursie ad-hoc frumoasa. Bineinteles ca la intoarcere n-am avut masina sa ajung acasa si am pornit cu invatatoarea pe jos. Dupa vreo 5 km de mers pe jos ne-a ajuns din urma o masina si ne-a dus pana la sosea.

 Clasa a III-a, Serel

Am participat si la o serbare de ziua mamei si acum vreau sa pregatesc niste cantece si poezii pentru sfarsitul de an scolar. Deja avem un repertoriu si copiii sunt foarte bucurosi cand canta. Sper sa pot tine serbare la cat mai multe scoli din cele 9 pe care le am.
Recent (vineri si azi) am tinut locul unei colege de engleza, la clasele V-VIII. Asa, am putut compara cele doua varste si cum este sa predai elevilor mai mari. Intr-un fel, mi-a placut. Sunt cativa cu care am putut discuta, dar cei mai multi sunt la nivel de clasa a III-a sau a IV-a. Le lipsesc cunostintele de baza. Sunt timizi si neobisnuiti cu munca serioasa pe text. Am incercat o abordare interactiva, cu multe exemple si cuvinte simple. Totodata astazi am fost si profesoara copiilor mei. Mi s-a parut inedit si amuzat. Copiii imi spuneau mama sau mami si incercau sa imi arate tot ce stiu in fata colegilor lor. Am fost tare mandra de ei si sper, si ei de mine. In scolile celor mari este mult mai frig, chiar si in cancelarie. Dar am avut prajituri la discretie, plus conversatie cu colegii de acolo si asta a compensat. La intoarcerea acasa m-am bagat direct in pat si am dormit 3 ore, bustean.
Cred ca am sarit multe intamplari petrecute in cele 6 luni de cand predau, dar concluzia este urmatoarea: imi place sa preau copiiilor si ma bate gandul sa incerc job-ul asta si anul viitor, bineinteles, daca voi mai avea post. Probabil ca voi da examenul de titularizare in vara aceasta, sa vedem ce iese.

2 comentarii:

Miju spunea...

succes, Lumi, şi-un căluţ!

Lumi spunea...

Multumesc, Miju. Chiar ma gandeam la un cal. L-as lasa sa pasca in curtea scolii cand tin eu lectiile.