Da, Miju, este frumos de iti taie respiratia. Si aerul e rece-rece de dimineata, iar la pranz e soare si cald, de ne rumenim toti. Ne e bine, multumim.
Va imbratisam, Eta, noi toti si va dorim o toamna frumoasa! Cu drag...
phiii! ma uit cu google earth si m-am emotionat:) cred ca e cam frig pentru mine totusi:) abia asteptam sa ne arati mai multe poze din locurile care iti plac tie, si sa ne mai povestesti!
Sper ca va e bine, pentru ca oamenii nu se plang atunci cand dau de greu, se plang doar atunci cand le merge mai bine ca sa nu trezeasca invidii sau din varii motive. Cei care spun ca sunt la aer curat si racoros, mai ales in toamna, mie imi dau de banuit. Sper, totusi, ca va e bine. Copiilor sigur le lipseste capitala. Fericirea in mijlocul naturii e una si sa-ti faci prieteni e alta. Iti faci prieteni pentru ca esti o fire sociala si ai nevoie de oameni. Natura e frumoasa cand iesi in concediu, daca traiesti in mijlocul ei, dupa o vreme, incep sa-ti scape unele detalii. Ori poate suntem foarte diferiti. Eu stau toata saptamana in mijlocul naturii, campusul meu in plina padure, o padure fara sfarsit, virgina aproape, poulata cu salbaticiuni. Abia astept, la sfarsit de saptamana sa ma intorc in capitala (capitala provinciei in care locuiesc), sa vad lume normala pe strazi, in magazine, etc. Sa-mi intalnesc cunoscutii. Cel putin asa simt pe moment. pe de alta parte nici eu n-as trai in Bucuresti, dar asta e o alta poveste.
Eu cred ca se exagereaza cu frigul atunci cand se vorbeste de zona asta... Daca o sa va uitati la stirile despre vremea din tara, o sa vedeti ca temperaturile de la Deva (care este la aprox. 30 km de noi) sunt asemanatoare cu cele din Bucuresti... Chiar m-am minunat cand toamna a debutat in Bucuresti cu ploi si vreme urata, iar aici a fost mai tot timpul soare si frumos... Bineinteles ca o sa mai povestesc, doar acum am internet (de ieri), ceva timp si mult chef de vorba...
Dorian, daca spun ca imi este bine, inseamna ca asa e. Nu imi imaginez, nu ma mistific si nu imi fac griji prea mari in privinta viitorului. Ce va fi, va fi... Fireste ca, din cand in cand, ne este dor de capitala, de forfota ei, de parintii, fratii si prietenii ramasi acolo, dar, ca si tine, cand am plecat ne-am asumat acest neajuns de a fi departe, de a ne misca intr-un spatiu diferit pe care incercam acum sa-l imblanzim cu puterile noastre. Si nu ma refer la salbaticiuni, la paduri virgine, ci pur si simplu la adaptarea noastra, a unor oraseni get-beget, la viata de la tara, la provocarile ei. Pe larg, intr-o alta postare.
7 comentarii:
cred ca-i tare fain Hategul, tara lui, in toamna asta, un pic cam rece.
Sper ca va e bine acolo si copiii gusta cu placere mutarea asta :)
Draga mea,
Azi m-am gandit la tine!!! Ma bucur sa aflu ca esti/ca sunteti bine. Te imbratisez. Strans! :) Eta
Da, Miju, este frumos de iti taie respiratia. Si aerul e rece-rece de dimineata, iar la pranz e soare si cald, de ne rumenim toti.
Ne e bine, multumim.
Va imbratisam, Eta, noi toti si va dorim o toamna frumoasa! Cu drag...
phiii! ma uit cu google earth si m-am emotionat:)
cred ca e cam frig pentru mine totusi:)
abia asteptam sa ne arati mai multe poze din locurile care iti plac tie, si sa ne mai povestesti!
Sper ca va e bine, pentru ca oamenii nu se plang atunci cand dau de greu, se plang doar atunci cand le merge mai bine ca sa nu trezeasca invidii sau din varii motive.
Cei care spun ca sunt la aer curat si racoros, mai ales in toamna, mie imi dau de banuit. Sper, totusi, ca va e bine. Copiilor sigur le lipseste capitala.
Fericirea in mijlocul naturii e una si sa-ti faci prieteni e alta. Iti faci prieteni pentru ca esti o fire sociala si ai nevoie de oameni. Natura e frumoasa cand iesi in concediu, daca traiesti in mijlocul ei, dupa o vreme, incep sa-ti scape unele detalii.
Ori poate suntem foarte diferiti. Eu stau toata saptamana in mijlocul naturii, campusul meu in plina padure, o padure fara sfarsit, virgina aproape, poulata cu salbaticiuni. Abia astept, la sfarsit de saptamana sa ma intorc in capitala (capitala provinciei in care locuiesc), sa vad lume normala pe strazi, in magazine, etc. Sa-mi intalnesc cunoscutii. Cel putin asa simt pe moment. pe de alta parte nici eu n-as trai in Bucuresti, dar asta e o alta poveste.
Eu cred ca se exagereaza cu frigul atunci cand se vorbeste de zona asta... Daca o sa va uitati la stirile despre vremea din tara, o sa vedeti ca temperaturile de la Deva (care este la aprox. 30 km de noi) sunt asemanatoare cu cele din Bucuresti...
Chiar m-am minunat cand toamna a debutat in Bucuresti cu ploi si vreme urata, iar aici a fost mai tot timpul soare si frumos...
Bineinteles ca o sa mai povestesc, doar acum am internet (de ieri), ceva timp si mult chef de vorba...
Dorian, daca spun ca imi este bine, inseamna ca asa e. Nu imi imaginez, nu ma mistific si nu imi fac griji prea mari in privinta viitorului. Ce va fi, va fi... Fireste ca, din cand in cand, ne este dor de capitala, de forfota ei, de parintii, fratii si prietenii ramasi acolo, dar, ca si tine, cand am plecat ne-am asumat acest neajuns de a fi departe, de a ne misca intr-un spatiu diferit pe care incercam acum sa-l imblanzim cu puterile noastre. Si nu ma refer la salbaticiuni, la paduri virgine, ci pur si simplu la adaptarea noastra, a unor oraseni get-beget, la viata de la tara, la provocarile ei. Pe larg, intr-o alta postare.
Bravos. Si faceti home-schooling? Ca parca asa era vorba... Cum merge? Ne bagi un posting despre asta curind?
Trimiteți un comentariu