După douăzeci de ani...

...iată ce am găsit în timp ce făceam curăţenie prin hârţoagele mele cu însemnări:

Încercăm să cunoaştem
sunetul, forma lui Doi.
Pastelat cu însemnele noastre,
vibrează reţinut.
E prezent pe fiecare afiş
- singurul care nu curge
alături de Existenţă.
Se pare că, înlăuntrul său,
a vegetat un Ochi.
(Poezie fără titlu, dar cu data de 25 ianuarie 1990 şi precizarea: Anul Libertăţii)

Iubitule, totul e tulbure:
oamenii ies mai des pe străzi
decât copiii cu mingi colorate.

trandafirii nu au poposit anul acesta 
în camera mea,
în schimb, devastează parcurile
şi clădirile publice.

visele şi prietenii îmi populează singurătatea
la ore neaşteptate
când tu asculţi muzică.

elicopterele alungă vrăbiile gureşe
ca păsări mari de pradă.
e un joc acesta, ameţitor,
de-a baba oarba.

ne pierdem des unul de celălalt
- doar străzile răsună mereu
de la un capăt la celălalt.

şi tu-mi răspunzi atunci 
c-o oarecare nemulţumire
căci n-am învăţat limba păsărilor
sau măcar să fi ştiut 
să cânt la chitară
în scopuri paşnice.
(Altă poezie fără titlu, dar cu o dată semnificativă pentru acel timp: 13 iunie 1990)

Şi mă opresc aici cu amintirile.
Îmi doresc mie şi nouă, tuturor, ca următorii 20 de ani să fie mai buni, mai frumoşi, mai adevăraţi decât cei care au trecut deja.
La multi ani!

La multi ani, dragi prieteni!

Am primit nenumărate sms-uri, felicitari via net şi relativ puţine telefoane şi vizite cu urări de sărbători. Vorbăreaţă fără leac, simt mai degrabă nevoia să mă văd cu oamenii, decât să le trimit mesaje stereotipe, rareori personale sau, uneori, hazlii.

Totuşi, nu mă lasă inima să nu răspund celor care îmi scriu şi să le transmit, chiar şi pe calea blogului, un gând bun şi o urare de sănătate din partea mea, multă fericire în noul an care se apropie, bucurie în tot ceea ce fac şi belşug în casă! Ca să fiu sinceră, le doresc, de fapt, tot ceea ce îmi doresc mie şi alor mei...

Cu toate acestea, prieteni, simt că îmi lipsesc privirile voastre strălucitoare, zâmbetele calde, strângerile de mână, vocile animate care ar putea suplini acele felicitări stereotipe - care ar înceta să mai fie stereotipe, ci ar deveni foarte personale, nespus de hazlii şi ar face inutile acele sms-uri, mesaje pe net şi telefoane.

Dar trăim într-un timp în care putem sta cu orele cu ochii pe televizor sau la calculator, dar nu găsim răgaz să ne întâlnim prietenii, vreme să alergăm ore întregi la supermarket, dar puţine ore de petrecut cu cei dragi de-a lungul unui an întreg...

Fie ca în anul care vine să facem ce simţim, să ne întâlnim mai des cu cei pe care-i iubim, să petrecem mai puţine ore cu ochii pe ecrane şi mai multe alături de persoane vii, în carne şi oase, să avem viaţa îmbelşugată şi să dăm şi celorlalţi din belşugul nostru - fie el sufletesc sau financiar!

Craciun fericit! La mulţi ani, 2010!

Cam asta-i starea mea de spirit

Nunta

Lătrau caii, lătrau caii
când veneau a-hei, a-hai,
când capul cel retezat
îmi cădea neîncoronat.
Mă mănâncă raiu-i lins
soarele cu şapte zimţi,
iar eu strig şi nu se-aude
mările, din nou, sunt ude,
iară ţărmurile,
ca şi depărtările,
ca şi depărtările.

Vino, tu, cu tandre roţi
să mă tai bucăţi, bucăţi,
şi înhamă-ţi la cvadrigă
trei regine şi un rigă.
Vino repede de tot
nici să mor nu ştiu să pot
duce-mă şi dulce-mă
naşte-mă şi moare-mă.
Sufăr de natura toată
vino, calcă-mă cu-o roată
şi zdrobeşte-mă,
adormeşte-mă.
(Versuri: Nichita Stănescu, Muzica: Augustin Frăţilă)