Literatura cu polonicul sau Noaptea muzeelor, 16 mai 2009

Recunosc: mie îmi plac mai mult lucrurile făcute tihnit şi la ore rezonabile. Îmi place să vizitez muzeele când nu este aglomerat, când pot tândăli prin săli şi pot sta la şuetă cu ghidul. Iar în calitate de ghid, opţiunea este aceeaşi. Prea multă lume -  grăbită, gălăgioasă, ahtiată să vadă totul în doi timpi şi trei mişcări - îmi dă senzaţia de superficialitate, de cultură la pachet, când nu este timp să digeri ceea ce vezi, să reflectezi, să simţi cu adevărat atmosfera muzeului vizitat.

Îmi pare rău că nu am făcut şi eu poze: efectiv lumea s-a îmbulzit, s-a călcat pe bătături, a scotocit fiecare cotlon. Vizitatorii au fotografiat cât au putut, s-au oferit cărţi şi broşuri, s-au ţinut ateliere pentru elevi, a fost poezie şi muzică, iar, după miezul nopţii, film. 

Vânzoleala a început înainte de ora 5 după-amiaza şi a durat până aproape de 3 dimineaţa, când eu (nu şi vizitatorii!!!!) am clacat de oboseală pe bancheta unui taxi de noapte. Căci am vorbit aproape încontinuu, am fost mereu în mişcare, strecurându-mă printre masele compacte de vizitatori. 

Pot spune că această "Noapte a muzeelor" a fost un succes. Ne-am făcut cunoscuţi, am luat pulsul străzii, am trezit curiozitatea unora care n-au habar de muzee şi, în cazul nostru, prea puţin de literatură.

Atunci, care e problema? De ce sunt cârcotaşă? Pentru că o vorbă spune: "Cu o floare nu faci primăvară". Şi mă întreb: oare câţi dintre cei care au fost la "Noaptea muzeelor" vor reveni, de data asta ca vizitatori plătitori şi, eventual, vor aduce pe alţii cu ei (copii, prieteni, rude)? Ar fi interesant de făcut un chestionar pe tema asta, poate la anul. 

Un alt motiv de nemulţumire este că, dacă acest program nu este urmat de altele, la fel de atractive, de interesante (la ore speciale pentru un om care munceşte de dimineaţă până seara), succesul atât de fulminat al unei nopţi de primăvară rămâne unul facil, trecător, nesemnificativ.

Şi cu asta cred că am pus degetul pe rană.

Leapsa culta

Primita de la Gargarita, cu titlul de mai sus. De menţionat ca o să scriu ce-mi vine în minte acum. Poate peste o săptămână, voi răspunde altfel.

1. Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă? Din ce carte ai mai multe exemplare?

Revista Manuscriptum, editata de MNLR. 

Nichita Stănescu. 

Şi alţii.

2. De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat(ă) în secret?

În copilărie am fost amorezată de Ivan Turbincă. În adolescenţă, de Lorelei, din romanul cu acelaşi nume, de Ionel Teodoreanu. Şi în zilele noastre, de mai mulţi... Le-am pierdut numărul. Pot exemplifica doar cu don Jaime Astarloa, din Maestrul de scrimă, de Arturo Perez-Reverte. (Explicaţia, altă dată!)

3. Ce carte ai citit cel mai des?

Am recitit de multe ori cărţile doamnei Rodica Ojoc-Braşoveanu. Şi nu sunt prima care spun că o ador pe Melania, pe motanul Mirciulică şi chiar şi pe maiorul Cristescu, hi, hi...

4. Care era cartea ta preferată la 10 ani?

Poveştile lui Creangă.

5. Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?

Am uitat.

6. Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?

În căutarea oii fantastice, de Haruki Murakami.

Igiena asasinului, de Amelie Nothomb.

Inca nu m-am hotărât între astea două sau altele care nu-mi vin în minte acum.

7. Cine crezi cã ar trebui sã câştige premiul Nobel pentru literaturã?

Ar putea lua Nobelul un român, aşa, ca variaţie.

8. Ce carte ţi-ar plăcea sa vezi ecranizată?

Regina de gheaţă, de Alice Hoffman. (Dar e posibil să fi fost deja ecranizată!)

9. Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte sau un personaj literar.

Aici m-am blocat. Poate că o carte mi-a aprins minţile şi am rămas cu ea în cap ceva timp. Poate că am visat-o, dar nu îmi mai aduc aminte.

10. Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?

Cele mai dificile cărţi au fost acelea care nu mi-au plăcut, pe care le-am lăsat neterminate. 

Şi pe care le-am uitat.

11. Preferi autorii francezi sau ruşi?

Da. Şi spanioli. Şi români. Şi alţii.

12. Shakespeare, Milton, sau Chaucer ?

Shakespeare, Chaucer... L-am uitat pe Milton, deci nu îl prefer.

13. Ce te deranjează cel mai mult în timpul lecturii?

Că mi se face foame. Şi mă strigă copiii să mă joc cu ei. 

Că sună telefonul. Şi că mai trebuie să dorm. 

Că e prea aglomerat dimineaţa, în metrou, ca să pot citi relaxată. Şi ăştia pun nişte frâne, aoleu!

14. Care e romanul tău favorit ?

De obicei, ultimul citit.  Ieri am terminat "Dublu limbaj” de William Golding, apărută la Cotidianul.

15. Joci ceva?

Sigur. Cărţi, hi, hi...

16. Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie ?

Mi-aş lua un laptop cu hard-ul plin de cărţi.

17. Şi… acum ce citeşti ?

Călătorul de serviciu, de Radu-Ilarion Munteanu.

Mâine în bătălie să te gândeşti la mine, de Javier Marias.

Sinucigaşul, de Alexandru Ioan (poezii).

Astea trei şi mai am câteva în aşteptare.

P.S. Mi-am luat permisiunea să scurtez acest chestionar lung şi cam sâcâitor. Păcat că nu mi-a venit ideea din prima, ieşeau doar zece întrebări şi poate tot atâtea răspunsuri.

Sorbet sau Inghetata-Serbet de lamaie , variatiuni dupa Jamie

(dar poti folosi si alte citrice - astazi eu am facut de portocale)

200 g zahar ( eu masor cu o cana)
200 ml apa
200 ml zeama de lamaie (portocale, mandarine, etc.)
coaja de la o lamaie (sau de la citricele folosite)
o lingura cu varf de mascarpone (adica o branza dulce sfaramata, merge si urda)

Puneti la congelator un vas putin adanc, de 20-25 cm diametru pentru ca sorbetul sa inghete frumos si rapid.
Puneti zaharul si apa intr-o cratita si aduceti-le la fierbere, apoi micsorati focul si fierbeti in clocote mici, timp de 5 minute (eu le-am lasat si 10 minute).
Cand lichidul se limpezeste si se ingroasa, luati-l de pe foc si lasati-l sa se raceasca 15 minute, apoi adaugati zeama si coaja de lamaie.
Adaugati mascarpone si amestecati pana la omogenizare. (p.s. De data asta eu am pus 2 linguri de branza si am omogenizat-o separat adaugand putina zeama deasupra pana s-a facut pasta.)
Este foarte important sa gustati cand ajungeti in acest punct. Totul depinde de cat de acre sunt lamaile - eu am pus 4 lamai medii si a iesit dulce-acrisor).
Daca sorbetul este atat de acru incat sa va strambati gustandu-l, mai adaugati zahar. (Eu am facut de mai multe ori si nu a fost cazul sa adaug zahar. Dar gusturile nu se discuta.)

Turnati sorbetul in vasul inghetat si puneti-l din nou la congelator, lasati-l sa stea cel putin o ora, apoi vedeti care e situatia. Daca sorbetul a inceput sa inghete, amestecati-l usor cu furculita.
In urmatoarele 3 ore, procedati asa cam din la o ora, dupa care sorbetul va fi gata.
Poate fi pastrat la congelator doua zile, acoperit cu o folie de plastic - daca il tineti mai mult, se vor forma cristale de gheata. (La noi sorbetul tine, cu bunavoianta, 2 zile!)
Este un deliciu servit ca atare, intr-un bol sau un pahar, dar si acoperit cu un piure proaspat de zmeura.*

P.S. Daca folosesti alte fructe decat citricele, nu-i musai sa pui branza, dar iese mai bun daca adaugi o lamaie. Eu am facut sorbet de prune si de pepene galben si am folosit si pulpa fructelor rasa/pisata marunt.

Pofta buna!

* Stire de ultima ora, via Lucia Verona: sorbetul se poate servi in jumatatile de portocale sau de lamai ramase dupa stoarcere.