sâmbătă, 5 aprilie 2008

De primăvară


De câte ori îţi povestesc
o carte,
un film de dragoste,
o întâmplare oarecare,
mă trezesc povestind despre mine,
despre visele noastre,
despre chipul meu
sculptat de tine
zi de zi,
noapte de noapte.

De câte ori îţi admir
chipul tăcut,
degetele prelungi,
linia armonioasă a spatelui,
mă trezesc privind ilustraţii dintr-o carte,
imagini din filme,
fotografii în rame aurite
cu bărbaţi şi femei
îndrăgostiţi,
asemenea nouă.

De câte ori îmi priveşti
chipul rotund,
zâmbetul din ochi,
curbura dulce a sânilor,
mă preschimb în poveste,
în cântec pe buzele tale,
în flacără ce pâlpâie
la templul iubirii,
zi de zi,
noapte de noapte.
4 aprilie 2008

2 comentarii:

jane spunea...

tu ai scris asta? tu?
ei bine, e minunat!
aici esti tu insati cel mai bine, cat de frumos...

Lumi spunea...

Multumesc, Jane...
Pentru mine, poezia este legata de anotimpul primavara...
In fiecare an, cand totul infloreste, citesc Nichita si fac poezii.