Iată că au trecut mai bine de două săptămâni de când ne-am întors din vacanţă şi, după decantări de impresii, după revenirea la rutina cea de toate zilele, abia acum ma apuc să va spun două-trei vorbe despre vacanţa petrecută de noi patru la Braşov.
Prima zi - luni - a fost înnorată aşa că am stat mai mult in vila - timp în care ne-am împrietenit cu gazdele, am jucat ping-pong la subsolul pensiunii şi am descoperit placerea de a ne relaxa fără ceas şi fară telefoane mobile după noi (telefoane care au stat mai tot timpul in camera).
Marţi a plouat din belşug, aşa că am ales să ne petrecem timpul la "Paradisul Acvatic" din Braşov - un loc straşnic de bălăceală pentru cei mari şi cei mici, unde 3 ore de stat în apă au trecut pe nesimţite. Temperatura apei era de 30 de grade Celsius, temperatura ambientală: 35 de grade Celsius si incredibil!, muream de cald - asta în timp ce afara ploua mărunt. Am intrat, pe rând, în toate bazinele - cu tobogane (acoperite şi descoperite), saună (cu ecrane pe tavan şi muzică ambientală în surdină), piscină olimpică (unde au intrat doar Iulian şi Maria), jacuzzi. Mi-a plăcut cel mai tare masajul pe umeri făcut de cascadele mici de apă si iuresul apei pe tobogane, plus aterizarea intr-o apa mai răcoroasă. Erau şi găleţi cu apă rece pe care puteai să ţi le torni in cap, duşuri, aparate pentru uscat parul, vestiare cu cheie pe care o tineai legată de mână. Şi Iulian, şi copiii au fost foarte încântaţi. Doar că eu am ieşit cam stoarsă de vlagă şi a trebuit să trag un pui de somn după-amiaza, dar tot m-aş mai duce o dată, dar, data viitoare aş sta numai în bazinul cald de afară, la aer curat.
Miercuri a fost uşor înnorat, dar fără ploaie, aşa că ne-am hotărât să ne plimbam puţin prin Braşov şi să urcăm pe Tâmpa. Dar copiii au refuzat cu obstinaţie să meargă pe jos şi ne-au bătut la cap să urcam (şi să coborâm!) cu telecabina. Aici m-am gândit că am cedat prea iute şi că data viitoare ori îmi astup urechile cu ceară la mierţăielile lor, ori îi las acasă şi urcăm singurei, ca pe vremea când eram tineri şi neliniştiţi.
În plus, am vizitat Turnul Vântorilor (care este la poalele Tâmpei) şi Prima Şcoală Românească din Braşov, unde am întâlnit un ghid foarte informat şi mucalit - preotul Vasile Oltean, deja cunoscut de nenumărate generaţii de turişti şi localnici. La ambele muzee am cheltuit cu generozitate pe suveniruri - hărţi, diverse insigne, cărţi şi ne-am pozat din belşug.
După-amiază, ne-am oprit la clatitaria "La Republique" unde am mâncat clătite sărate făcute după reţete franţuzeşti şi am stat puţin la şuetă şi la soare. Am ajuns la pensiune foarte bine dispuşi, aşa că am mai făcut o partidă de ping-pong, plus o încercare de darts.
Joi a fost ziua mea preferată. Am petrecut o după-amiază întreagă (3 ore!) la Parcul Aventura din Braşov. Aveţi toate datele pe site-ul lor, dar ceea ce nu scrie acolo este senzaţia de libertate pe care o ai căţărat în copaci, la 6 metri distanţă de sol, senzaţia de imponderabilitate pe tiroliene sau atârnat de frânghii. M-aş duce la Braşov în fiecare lună numai pentru asta. Plus că doar eu şi Maria am reuşit să terminăm parcursul albastru - ceea ce arată cât de mare este tenacitatea feminină. Nu garantez că pot termina parcursul roşu, dar ce contează! Pot visa la asta pentru data viitoare.
A mai rămas ziua de vineri, ultima zi. Când ne-am luat "la revedere" de la gazde. Când am luat, iarăşi, Braşovul la pas, prin magazine, de data asta. Când am dat iama prin pieţe şi bistrouri. Când am luat trenul de Bucureşti. Când am constatat că ne-au trebuit jumătate din hainele luate şi dublul finanţelor propuse iniţial. Când am ajuns acasă.
P.S. Rămâne să adaug poze, curând.
