luni, 7 ianuarie 2013

La mulţi ani, Radio România Cultural!

Sfârşitul anului 2012 şi începutul lui 2013 au stat sub semnul Maratoanelor Radio Romania Cultural. Începute la sfârşitul lui decembrie (nu mai ştiu data exactă) şi încheiate pe 6 ianuarie, maratoanele au reprezentat o perioadă minunată de muzică, teatru şi poezie. 
M-am umplut, până la refuz, cu muzică de bună calitate - de la jazz la muzică uşoară, cu teatru non-stop când abia îmi trăgeam sufletul şi începea o nouă piesă, cu poezie românească şi nu numai. Mi-e ciudă că nu am putut asculta tot, nu mi-am putut branşa cablul de radio la vene, dar, chiar şi pe sărite, a fost frumos, nespus de frumos.
Între favorite a fost maratonul de jazz şi poezie din ultima saptămână a anului 2012, maratonul "Viaţa e frumoasă" de luni, 31 decembrie, maratonul de teatru Caragiale de a doua zi şi, iarăşi, maratonul de teatru radiofonic de joi, 3 ianuarie respectiv sâmbătă 5 ianuarie, cu teatru din anii '80 şi anii '90; tot printre cele mai gustate  a fost maratonul "Discuri de cinci stele", cu Cristian Marica - de vineri, 4 ianuarie.
Practic, am mâncat teatru pe pâine, am fredonat prin casă non-stop, am închinat un pahar de vin în cinstea marilor noştri actori şi poeţi, precum şi a frumoşilor nebuni ai acestui post de radio care au realizat aceste emisiuni şi care au avut năstruşnica idee să le adune într-un grandios festival radiofonic. 
Nu ştiu câtă lume a ascultat la radio zilele acestea de sărbătoare. Lumea se înghesuie în faţa televizoarelor, se holbează la tot felul de filme mai mult sau mai puţin bune. Chiar şi eu am văzut de la Revelion încoace, mai multe filme decât văd în câteva luni bune: comedii, drame, siropele cu şi despre Crăciun, aventuri, plus filme cu Sergiu Nicolaescu (fie iertat!), multe revăzute sau re-revăzute. Practic, nu ştiu dacă am văzut 3 filme noi în tot acest timp. Dar de muzică bună, de teatru de calitate şi de poezie nu mă plâng. Am ascultat "O noapte furtunoasă" de două ori, cu două echipe de mari actori români. Şi nu m-am plictisit. 
În concluzie, am transformat o vacanţă aparent banală - cu răceli şi dor de ai mei - într-o vacanţă frumoasă. Nu m-am dus în lume, a venit "lumea" la mine. La mulţi ani, lume! La mulţi ani, Radio România Cultural! Sănătate şi un an minunat vă doresc! Să trăiţi şi să mai veniţi!

luni, 31 decembrie 2012

La multi ani, 2013!

Cu dedicaţie, pentru voi, prietenii mei: 
Va doresc un an plin de viaţă, de bucurie, de împliniri şi de multa dragoste. 
Multă sănătate si la mulţi ani!

miercuri, 26 decembrie 2012

Florile dalbe - colinda mea pentru voi. Crăciun fericit!

Florile dalbe, florile dalbe.

Veniti sa colindămu,
Florile dalbe
Veste să vă dămu.

Florile dalbe, florile dalbe.

S-a născut Domnu' sfântu'
Florile dalbe
Cum a fost cuvântu'.

Florile dalbe, florile dalbe.

Stea mare s-a ivitu,
Florile dalbe
De la răsăritu'.

Florile dalbe, florile dalbe.

Magii când au aflatu'
Florile dalbe,
I s-au închinatu.

Florile dalbe, florile dalbe.

Oameni vă bucuraţi,
Florile dalbe,
Laudă cântaţi.

Florile dalbe, florile dalbe.

Mulţi ani cu sănătate,
Florile dalbe
Să aveţi de toate!

Vă doresc belşug în toate, gânduri bune, sănătate, bucurie şi o casa plină de sărbători!
La mulţi ani!

P.S. Colinda asta o ştiu de la Maria mea care a învăţat-o la şcoala de aici, din sat.

miercuri, 12 decembrie 2012

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

De ziua mea

Doamne,
Îţi mulţumesc din tot sufletul,
pentru ziua de azi
şi pentru toate zilele vietii mele!


Îţi multumesc
pentru toate darurile tale
către mine
şi către toţi cei dragi mie!

Îţi mulţumesc că exist
pe pământul acesta
cu lumină şi flori!

Îţi multumesc
că sunt
o mică parte din tine,
Doamne!

vineri, 16 noiembrie 2012

Vesnicia s-a nascut la tara


Greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi …

greiereUn orasean primeste vizita unui prieten al sau dintr-un sat indepartat si merg in centrul orasului. Era ora amiezii, iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, sunete ale orasului care parca te asurzeau.
 Dintr-o data sateanul ii spune: Am auzit un greiere.
N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! I-a spus oraseanul.

Sunt sigur, am auzit un greiere! A insistat sateanul.
Asta-I o nebunie! A raspuns prietenul.
Sateanul a ascultat cu atentie un moment, dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
Nu! A spus sateanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
Dar nu se poate! A continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.
A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care Le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur, daca nu cumva banii cazuti erau AI lor.
Intelegi ce am vrut sa spun? A continuat sateanul.Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultand zi de zi la televizor "stiri" politice si/sau diverse tragedii, catastrofe etc... URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixeaza pe tot ce este rau, urat, nefolositor... Ni se induce FRICA! Devenim neputinciosi, tematori (de avion, de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi si ce este cel mai rau, de sentimentele noastre)  si ... NU STIM DE UNDE ... CAND ... SI CUM …
Raspunsul este: ascultand asa zisele ,,informatii", care de fapt sunt praf in urechile noastre, ne lasam prinsi in aceasta capcana. Toata ziua spunem: e greu, oamenii sunt rai, traim intr-o lume nesigura, nu am incredere in nimeni etc.
Si in tot acest timp, greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi ... Nu le mai auzim !

miercuri, 14 noiembrie 2012

Impresii de călătorie

O prietenă bună m-a sfătuit să reîncep să scriu mici povestiri despre viaţa mea cea de toate zilele. Problema mea este că, pe măsură ce trăiesc (aici, la ţară şi acum, la vârsta aceasta matură) îmi pare că micile întâmplări de zi cu zi sunt simple adieri de vânt. Cine mai bagă în seamă slabele adieri ale vântului? 
Şi, totuşi, sunt câteva impresii de călătorie (cele patru zile de vacanţă către, la şi de la Bucureşti) care mi-au rămas în minte. 
La oraş nu prea am avut timp de respiro. Am vorbit, m-am întâlnit cu rude, prieteni, cunoştinţe. Am fost la târgul de carte Kilipirim. Am fost la doctor. M-am plimbat prin parc. Am mâncat mai mult şi altfel. Am dormit mult dimineaţa. M-am învârtit prin bazarul de haine de la Big. 
N-am avut timp sa îmi văd toţi prietenii. Unii m-au înjurat, cu simpatie, că nu i-am vizitat. Sau nici măcar nu i-am anunţat că trec prin oraş. 
Nu am avut bani să-mi cumpăr toate cărţile pe care le-am văzut. Oraşul are, ca de obicei, un efect devastator asupra mea. Sunt atâtea tentaţii!!!! 
În cele două zile petrecute în Bucureşti (exceptând ora de plimbare prin parc) am uitat să văd cerul, să simt adierea vântului, să fiu conştientă de ceea ce mă înconjoară. Am citit în metrou, ca de obicei, am stat mult in interior, ca de obicei, m-am învârtit printre blocuri, ca într-un labirint cunoscut, dar limitat; familiar şi cald, dar îngust; ocrotitor, dar, în acelaşi timp posesiv. 
Pe drumul de întoarcere am conştientizat, în ceea ce mă priveşte, diferenţa între oraş şi ţară. Este diferenţa dintre casa părintească şi lumea largă. Dintre o colivie aurită, caldă, protectoare şi natura imprevizibilă, aspră,  fascinantă. 
Îmi doresc să fac popas din când în când în colivie, să am senzaţia că sunt în siguranţă, dar prefer să-mi iau zborul spre lumea largă, să experimentez, să trăiesc imprevizibil, să accept că eu sunt o parte din univers, nu un produs de serie, conectat la calculatoare şi televizoare.
O să-mi fie, în continuare, dor de ai mei. Şi acum îmi este, când scriu. 
De când am venit aici am visat stabilitate, rutină, siguranţă - adică reînvierea atmosferei pe care am lăsat-o în urmă. Constat, după mai bine de doi ani că nu există siguranţă. Se poate ajunge la un echilibru, la o oarecare rutină, la o stabilitate financiară. 
Dincolo de toate acestea, putem improviza, cu sau fără talent, până la adânci bătrâneţi.