Titlul este fara nici o legatura cu filmul lui Coen (pe care nici nu l-am vazut!). De data asta m-am gandit la sensul propriu al expresie pomenite mai sus.
Am primit azi (de la o vecina!) niste carti vechi, mucegaite, dar foarte interesante. Nu le pot pune in biblioteca - mi le-ar infecta cu mucegai pe celelalte si nu-mi vine sa le pun pe foc pur si simplu.
Initial m-am gandit sa le salvez, sa nu le pun deloc pe foc. Mai ales ca este vorba de Goethe, Umberto Eco, Victor Hugo, Jokai Mor si inca altii. Dar sunt pline de praf, mucegai si umezeala.
Asa ca le tin in cuptorul sobei mele de bucatarie. Le usuc, le citesc si apoi le ard. Poate o sa salvez vreo doua-trei din zece, dar nu sunt sigura. Ma simt intr-un fel vinovata ca le ard si in acelasi timp ma gandesc cui foloseste aceasta incapatanare de a citi pe hartie cand sunt atatea si atatea carti electronice noi sau vechi, de toate felurile si pentru toate gusturile.
Cred ca am ramas cu drogul in sange, cu placerea de a simti greutatea cartii in maini, cu lenea de a ma cuibari intr-un fotoliu la gura sobei, suranzand, privind ades in gol, cu gandul departe...
Citesc carti electronice doar cand nu am incotro; cand nu gasesc cartea pe hartie sau cand nu pot sa mi-o cumpar, din diverse motive.
Asadar, de maine incepe macelul cartilor din bucatarie! Poate o sa scriu cate ceva despre fiecare, asa imi mai rascumpar din vina de a le arde...
4 comentarii:
Nu aș arde o carte pentru nimic în lume.
Hmmm... Si ce-as putea face? Nu le pot tine in bucatarie la nesfarsit. Si ma spal pe maini de fiecare data cand le citesc/ rasfoiesc. Ar trebui sa le citesc cu manusi, ca atunci cand lucrez in gradina.
Pana la urma, toate-s trecatoare pe lumea asta: cartile, oamenii...
Buna,
Le stropesti cu solutie antimucegai, si le bagi putin la microunde, cateva secunde cat sa moara mucegaiul :)
Desigur, pe lumea asta majoritatea ființelor sunt trecătoare, însă ar trebui să le ajutăm să treacă mai încet, nu mai repede.
Mi-a plăcut poezia de mai jos.
Trimiteți un comentariu