Încă mai sunt cu ochii lipiţi de somn şi cu o stare de flower-power pe care n-am mai avut-o de mult timp. Şi toate s-au întâmplat la un sfârşit de săptămână început la miezul nopţii de joi spre vineri. Asta înseamnă că, timp de vreo 3-4 zile, am transformat noaptea în zi, am umblat pe străzi, am mers la concert sau am dat petreceri, în doi, acasă.
Întâia noapte a fost drumul la aeroport urmat de poveşti, până pe la 2 noaptea. Apoi a fost concertul Aerosmith cand am dansant şi cântat până la epuizare. A treia noapte a fost continuarea celor două nopţi, pentru că cele mai bune lucruri sunt neapărat în număr de 3. Şi apoi, pentru că tot ne-am obişnuit să ne culcăm la ore mici, a urmat, firesc şi a 4-a noapte, cu planuri despre viitorul apropiat şi îndepărtat. Sau cam aşa ceva.
Mi-a placut week-end-ul ăsta. Mi-am amintit ce înseamnă să mă bucur, să mă dezlănţui, să dansez, să cânt, să mă relaxez, să ascult, să râd şi să povestesc vrute şi nevrute cu iubitul meu. Şi cred că aşa ar trebui să fie (să fiu) mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu