Cu AC/DC am început seria concertelor din 2010. Şi cred că am început cu dreptul, pentru că, deşi cu o întârziere de 20 de ani (după gustul meu!) a fost un concert adevărat.
Ce mi-a plăcut? - Muzica, spectacolul, atmosfera de concert din jurul meu. Am cântat, m-am zbânţâit, am uitat de mine preţ de câteva ore. Mi-a plăcut că Iris a fost în deschidere şi pe muzica lor mi-am făcut "încălzirea". Mi-a plăcut că am avut oameni buni în jurul meu.
Ce nu mi-a plăcut? Că au venit cam târziu în România. Poate că acum 20 de ani aş fi fost în prima linie pe umerii iubitului meu, cu pletele în vânt, poate că acum 20 de ani streap-tease-ul lui Angus mi-ar fi dat fiori şi m-aş fi îndrăgostit de el într-o clipită...
În sfârşit, precum spuneam la început, mai am de mers la două concerte: Aerosmith şi Cranberries. Abia aştept. Iubesc ambele formaţii la fel de tare. Sunt zile când mă trezesc cu muzica lor în minte şi am de pe acum un neastâmpăr în mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu