Am ajuns şi anul acesta la Gaudeamus. De data aceasta, ca invitată a Salonului de carte pentru copii "Ion Creangă", Pavilionul Central Romexpo, unde am ţinut un atelier literar pentru copii în ziua a doua a târgului. Locaţia mi s-a părut inedită, copiii - elevi de clasa a IV-a ai Şcolii nr. 88, Bucureşti - au participat cu entuziasm alături de doamna lor învăţătoare, gazda - doamna Ligia Necula de la Radio România Cultural - a fost fermecătoare şi darnică, iar eu m-am simţit ca într-un carusel vesel. Aştept cu nerăbdare fotografiile şi înregistrările de la faţa locului, din care o să postez câteva pe blog, cât de curând.
Cu ocazia aceasta, am dat o raită prin târg şi am scanat câteva standuri de cărţi într-un timp record de o oră (şi ceva mărunţiş) - tortura curată pentru o persoană ca mine, ahtiată după cărţi. Practic, nu am vazut nici jumătate din târg, am cheltuit un sfert din suma pe care mi-aş fi dorit-o şi am luat 5 cărţi - una mie, una soţului, una băiatului, una fetiţei şi una surorii mele.
Probabil că o să le citesc pe toate, deşi doar două sunt într-adevăr pe placul meu şi mi-au stârnit curiozitatea: "Încă de pe atunci Vulpea era Vânătorul", de Herta Muller şi "Amintiri şi poveşti mai deocheate", de Neagu Djuvara.
Pe aceasta din urmă deja am digerat-o - este o cărţulie de vreo sută de file cu şi despre diverse neamuri de boieri români, cu întâmplările picante şi înduioşătoare ale autorului sau ale celor cunoscuţi de autor, care-şi zice şi Moş Neagu.
Dar cărţile cumpărate în târg trebuie să mai aştepte, pentru că am alte cărţi la îndemână. Am primit de ziua mea două volume foarte interesante şi pentru ele trebuie să-i mulţumesc din tot sufletul draguţei de Jane, care a ajuns să mă cunoască atât de bine.
Iată cărţile: "Cititorul", de Bernhard Schlink şi "Adevărata viaţă de gheişă", de Mineko Iwasaki.
Pe prima am citit-o dintr-o suflare - a fost ca o călătorie pe muche de cuţit şi am trecut, în paginile ei, de la surâs la zâmbet şi apoi la plâns. Încă mă mai gândesc dacă voi putea viziona filmul.
Pe cealaltă, abia am început-o, dar îmi pare că am deschis porţile unei lumi fascinante, magice şi totuşi ancorată în realitate. Din ce am citit până acum, cartea aceasta este diferită de "Memoriile unei gheişe" care, prin comparaţie, pare comercială. Mineko Iwasaki scrie într-un ritm alert, cu sinceritate, o confesiune despre profesiunea de gheişă, despre greutăţile, bucuriile şi munca celor care vor să încânte cu talentul lor artistic lumea.
Un comentariu:
ce bine mă faci tu să mă simt, Lumi >:<
Trimiteți un comentariu