Am ajuns, din nou, la vârsta majoratului. Nu este o cifra rotunda, dar e o cifra importantă. Acum 18 ani, pe 18 septembrie am spus DA. N-am semnat contracte prenupţiale, nu am facut nunta cu fast şi tam-tam, dar viaţa noastră împreună a început frumos. Ne-am căsătorit fără calcule prea multe, fără casă-mobilă-maşină-zestre.
De fapt, nici nu cred ca ne cunoşteam prea bine, în ciuda amorului gustat pe furiş (sau poate datorită lui!). Şi ca să fiu sinceră până la capăt, acum, după aproape 20 de ani de când ne cunoaştem, 2 copii şi mai multe case în care am stat - pe rând - ba cu chirie, ba ale părinţilor şi mult mai târziu ale noastre, constat că mai sunt mistere de dezlegat între noi - şi pe verticală, şi pe orizontală. Surprinzător, nu?
Îmi place clipa prezentă. Îmi place să stăm de vorbă, să facem lucruri împreună, să experimentăm, să fim împreună. Şi cu asta cred că am spus totul.
...Şi să nu uit. De aniversarea celor 18 ani am primit o carte minunată: "Poveşti de dragoste la prima vedere". Şi un spot de lumină pentru a le citi noaptea.
Multumesc, iubitule! La multi ani!
2 comentarii:
La multi multi ...muuuulti ani inainte. La fel de frumosi si de fericiti!!!
Sunteti unul din acele cupluri la care ma uit cu admiratie pentru ca am vazut in ochii vostri iubirea si ghidusia si duiosia si nerabdarea si dorinta! Si daca astea nu s-au pierdut dupa 18 ani, sunt convinsa ca vor fi acolo si peste un alt majorat.
Multumesc, Lili, pentru urarile calde. Asemenea iti urez si eu, din toata inima!
Trimiteți un comentariu