Oamenii sunt asemenea copacilor
- unii înalți, alții piperniciți
- unii verzi, alții cam ofiliți.
De cand se nasc și până ce mor
siluetele acestora plutesc deasupra apelor
- într-o oglindă ce deformează visele,
ce adoarme tristețea de a fi om
și nu copac.
Încearcă să-și apropie frunzele, crengile, trunchiurile,
fără a fi în stare...
Și toată viața îmbrățișează doar lumina,
doar briza ușoară
...sau crivățul aspru.
(17-20 octombrie 2019)
