Întâmplări din vacanţa de Paşte

Iată că au trecut mai bine de două săptămâni de când ne-am întors din vacanţă şi, după decantări de impresii, după revenirea la rutina cea de toate zilele, abia acum ma apuc să va spun două-trei vorbe despre vacanţa petrecută de noi patru la Braşov. 

În primul rând, un cuvânt introductiv despre cazare. Am avut norocul (adică Iulian a avut mână bună şi fler în organizare!) să petrecem 5 zile într-o pensiune de familie: "Stupina" - un loc odihnitor la marginea Braşovului, cu gazde atente şi prietenoase, camere elegante (un apartament la mansardă cu două paturi mari: unul jos si unul, la capatul unei scari interioare) şi - neapărat trebuie amintit - mâncare bună, din belşug.

Prima zi - luni - a fost înnorată aşa că am stat mai mult in vila - timp în care ne-am împrietenit cu gazdele, am jucat ping-pong la subsolul pensiunii şi am descoperit placerea de a ne relaxa fără ceas şi fară telefoane mobile după noi (telefoane care au stat mai tot timpul in camera).

Marţi a plouat din belşug, aşa că am ales să ne petrecem timpul la "Paradisul Acvatic" din Braşov - un loc straşnic de bălăceală pentru cei mari şi cei mici, unde 3 ore de stat în apă au trecut pe nesimţite. Temperatura apei era de 30 de grade Celsius, temperatura ambientală: 35 de grade Celsius si  incredibil!, muream de cald - asta în timp ce afara ploua mărunt. Am intrat, pe rând, în toate bazinele - cu tobogane (acoperite şi descoperite), saună (cu ecrane pe tavan şi muzică ambientală în surdină), piscină olimpică (unde au intrat doar Iulian şi Maria), jacuzzi. Mi-a plăcut cel mai tare masajul pe umeri făcut de cascadele mici de apă si iuresul apei pe tobogane, plus aterizarea intr-o apa mai răcoroasă. Erau şi găleţi cu apă rece pe care puteai să ţi le torni in cap, duşuri, aparate pentru uscat parul, vestiare cu cheie pe care o tineai legată de mână. Şi Iulian, şi copiii au fost foarte încântaţi. Doar că eu am ieşit cam stoarsă de vlagă şi a trebuit să trag un pui de somn după-amiaza, dar tot m-aş mai duce o dată, dar, data viitoare aş sta numai în bazinul cald de afară, la aer curat.


Miercuri a fost uşor înnorat, dar fără ploaie, aşa că ne-am hotărât să ne plimbam puţin prin Braşov şi să urcăm pe Tâmpa. Dar copiii au refuzat cu obstinaţie să meargă pe jos şi ne-au bătut la cap să urcam (şi să coborâm!) cu telecabina. Aici m-am gândit că am cedat prea iute şi că data viitoare ori îmi astup urechile cu ceară la mierţăielile lor, ori îi las acasă şi urcăm singurei, ca pe vremea când eram tineri şi neliniştiţi. 

În plus, am vizitat Turnul Vântorilor (care este la poalele Tâmpei) şi Prima Şcoală Românească din Braşov, unde am întâlnit un ghid foarte informat şi mucalit - preotul Vasile Oltean, deja cunoscut de nenumărate generaţii de turişti şi localnici. La ambele muzee am cheltuit cu generozitate pe suveniruri - hărţi, diverse insigne, cărţi şi ne-am pozat din belşug.

După-amiază, ne-am oprit la clatitaria "La Republique" unde am mâncat clătite sărate făcute după reţete franţuzeşti şi am stat puţin la şuetă şi la soare. Am ajuns la pensiune foarte bine dispuşi, aşa că am mai făcut o partidă de ping-pong, plus o încercare de darts.

Joi a fost ziua mea preferată. Am petrecut o după-amiază întreagă (3 ore!) la Parcul Aventura din Braşov. Aveţi toate datele pe site-ul lor, dar ceea ce nu scrie acolo este senzaţia de libertate pe care o ai căţărat în copaci, la 6 metri distanţă de sol, senzaţia de imponderabilitate pe tiroliene sau atârnat de frânghii. M-aş duce la Braşov în fiecare lună numai pentru asta. Plus că doar eu şi Maria am reuşit să terminăm parcursul albastru - ceea ce arată cât de mare este tenacitatea feminină. Nu garantez că pot termina parcursul roşu, dar ce contează! Pot visa la asta pentru data viitoare.

Seara de joi a fost specială. I-am lăsat pe copii la vilă, în grija gazdelor noastre - Ioana şi Marius - care i-au dus la ferma de animale şi noi am ieşit singuri  în oraş, la concertul celor de la Compact. Concertul a avut loc pe 8 aprilie, la Sala Sporturilor şi evenimentul face parte din turneul naţional "Cântece Pentru Prieteni" ce vizează circa 50 de oraşe de pe teritoriul României.", ocolind strategic Bucureştiul. În deschiderea concertului a fost cântăreţul folk Adrian Sărmăşan. A fost o seară frumoasă, cu puştani ţipând la bară, în primul rând, cu familii de braşoveni veniţi împreună la concert, pop-corn la intrare şi tricouri şi oameni entuziaşti care au stat tot concertul în picioare. În concluzie: relaxare şi bună-dispoziţie pe scenă şi în sală.

A mai rămas ziua de vineri, ultima zi. Când ne-am luat "la revedere" de la gazde. Când am luat, iarăşi, Braşovul la pas, prin magazine, de data asta. Când am dat iama prin pieţe şi bistrouri. Când am luat trenul de Bucureşti. Când am constatat că ne-au trebuit jumătate din hainele luate şi dublul finanţelor propuse iniţial. Când am ajuns acasă.

P.S. Rămâne să adaug poze, curând.

Paşte fericit!

În toiul pregătirilor de Paşte mi-am adus aminte de cuvintele lui Zorbas către tânărul stăpân, pe când mâncau mielul - şi aici mă refer la cuvintele din carte (oarecum asemănătoare cu cele din film):
"- Mă, ce naiba stăm noi aici ca doi cuci? strigă. Hai la joc! Nu ţi-e milă de mieluţ? Să piară aşa, pe nedrept? Hai să jucăm şi să-i cântăm! Zorbas a înviat!
- Stai, mă Zorbas, ce-ai înnebunit?
- Pe onoarea mea, spune ce vrei, stăpâne, mie mi-e milă de mieluţ; mi-e milă de ouăle înroşite, de covrigii de Paşti, de brânza cu smântână. Îţi jur, dac-aş fi mâncat pâine şi măsline, aş fi zis: Ei, ia să mă-ntind să trag un pui de somn, ce-mi trebuie mie chefuri? Măsline şi pâine să fie, ce să mai vreau altceva? Da' acu e păcat, îţi zic, de aşa potol! Hai să facem Învierea, stăpâne!"

Vă doresc să aveţi numai lumină în suflet, să jucaţi şi să vă bucuraţi de tot ce aveţi! Hristos a înviat! Paşte fericit tuturor!