Cand sunt binedispusa, de asemenea, citesc.
Mai citesc cand sunt in metrou si nu am chef sa ma uit la lumea din jur.
Citesc povesti copiilor seara, inainte de culcare, ca o treapta catre visele de noapte.
Imi plac fel si fel de carti: povesti pentru mari si mici, aventuri, politiste si SF, carti de poezie si romane umoristice, romane sentimentale sau psihologice.
Citesc si carti electronice, fara sa ma formalizez.
Citesc bloguri si reviste online, atunci cand am timp.
La nevoie si in disperare de cauza, citesc si ziare, reviste de tot felul atunci cand raman fara provizii.
Pentru mine, cartile sunt un drog necesar, un refugiu personal, dar si o poarta catre alte lumi.
De-a lungul anilor, m-am obisnuit sa recitesc cartile care mi-au placut foarte tare si o sa incerc aici, pe blog, sa fac un top al cartilor mele preferate, cu comentarii suculente si non-formale.
Mai greu este cu scrisul. Sunt o puturoasa fara pereche la scris.
Si nici nu prea imi place sa scriu.
Mi se pare ca nu reusesc sa transmit cum trebuie mesajul pe care il am eu in cap.
Cu alte cuvinte, mesajul e rosu in creier si apoi, pe drumul catre propozitia scrisa isi pierde din culoare, se dilueaza, devine roz. Ca acum.
Si atunci, ma opresc.
