De toamna

De ceva timp dau tarcoale blogului si nu indraznesc sa postez ceva (ca am multe de scris), dar nici sa-l las nu indraznesc... mai ales ca a trecut destul timp fara postari... 

A venit toamna si pe aici este foarte mult de lucru in perioada asta. Ziua incepe sa scada, ma trezesc pe intuneric, diminetile sunt la scoala si, de cand ajung acasa, stau mai mult pe afara, cu treburi... Abia cand intru in casa descopar cat de obosita sunt... Dar chiar si seara se gaseste cate ceva de facut prin bucatarie, prin casa; mai citesc cateva randuri, mai vad juma' dintr-un film sau pur si simplu stau cu picioarele in apa calda si ascult muzica (relaxanta).

Chiar si asa, imi place toamna aceasta. Imi pare ca noi, oamenii, ne asemanam anotimpurilor si asta, in mod ciudat, ma linisteste. Cand stai mult timp in aer liber ajungi sa observi fiecare schimbare de culoare, de adiere, de ciripit de pasari si schimbarile din tine ajung sa fie naturale, firesti... Ce sa mai faci atata caz de o indispozitie trecatoare, de cateva riduri acolo, de mici nemultumiri (ale tale sau ale altora) cand toate-s trecatoare si noi, de asemenea...

Si de asta nu prea am timp sa scriu pe blog, sa stau pe net, sa merg prea des in orasul apropiat (cam o data pe saptamana se poate), dar, in schimb, ma gandesc cu iubire la toate persoanele dragi mie, la parinti, la frati si surori, la prieteni, la fosti colegi, la multe locuri dragi prin care am trecut si pe care le-am iubit.

Si, uite asa a trecut un an de cand suntem aici...

P.S. Urmeaza poze, in curand. (Spre seara pozele se incarca greu si deja e noapte.)

P.P.S. Ni s-a marit familia. Acum suntem doi adulti, doi copii (adolescenti), doi caini, o pisica si o gaina. Cand am timp, va povestesc cum a ajuns gaina la noi.

Intamplarile lunii august

Unii au reparat wc-ul...

...altii au pictat (placuta pentru wc)

Cand au avut chef, copiii au facut shake de fructe si supa de legume...

... si aproape toata lumea s-a distrat curatand prune pentru gem...

...sau printre crengile de soc (miami, ce bun e gemul de soc!)

Avem un skater ambitios pe aici, mandru de placa lui...

...prieteni si rude dragi care ne viziteaza...

Gem Session...la Rau Alb

Întrucât şi anul acesta cineva acolo sus ne iubeşte şi se pare că vom avea parte de o recoltă bogată de fructe, începând cu data de 5 August vă invităm să luaţi parte la o serie de şedinţe de purificare cu fructe naturale, tratate doar cu apa de ploaie, soare şi lumina, reunite sub numele de Gem Session la Râu.

Veţi putea aduna prune, corcoduşe, fructe de soc pe care apoi le puteţi transforma în delicioase gemuri, dulceţuri, şerbeturi, compoturi şi ce vă mai pricepeţi, toate pregătite afară, sub cerul liber, la foc de lemne.

Puteţi veni în orice zi din săptămână sau weekend, atâta timp cât vor fi fructe de cules! Cine doreşte poate sta şi peste noapte în rulota noastră care va sta la dispoziţie.

Pentru a nu ne simţi înghesuiţi vom putea primi maxim 10 persoane la fiecare dintre aceste evenimente, iar copii mai mici sau mai mari sunt bineveniţi. Astfel, vom putea sta la foc, vom depăna povesti şi vă vom împărtăşi din experienţa noastră de ex-orăşeni. Celor mai puţin pricepuţi în ale bucatariei şi care au nevoie de îndrumare, le putem da reţete, sfaturi, idei.

Noi vă punem la dispoziţie fructele, borcanele, zaharul, lemne de foc, iar voi veniţi cu familia, prietenii, voie bună şi... saci de dormit (în cazul in care vreţi să staţi peste noapte în rulotă)

Din partea casei veţi mai primi pâine de casă, plămădita în mod tradiţional cu maia, pe care veţi putea savura delicatesele preparate de voi. Desigur, vă putem oferi şi alte produse ţărăneşti, unele preparate de noi, altele de oamenii din partea locului. Pentru că multe din acestea necesita o pregătire anterioară, vă rugăm să ne anunţaţi ce anume doriţi, pentru a vi le putea oferi pe timpul şederii voastre la noi.

Deorece veti culege singuri fructele de care aveţi nevoie pentru gem şi probabil vi se va face foame, celor ce doresc le putem pregăti o masă ţărăneasca, simplă şi fără pretenţii, din ingrediente proaspete, majoritatea din grădina noastră.

Aşa că vă aşteptam cu drag la Gem Session la Râu, să vă bucuraţi de natură, de aer curat, precum şi de mancare buna!

Vacanta de vara

Vacanta se traieste, nu se povesteste. Sunt atatea lucruri marunte pe care le facem in vacanta si de care, vorba cantecului "ne-om aminti candva, tarziu": gradina de legume si mancare mai gustoasa, iarba cu melci, arici si cartite, ploaie si apoi soare, noptile cu luna si stele, diminetile in pat, latratul cainilor in noapte, taberele copiilor, paine la cuptor si la test, oaspeti dragi, foc de lemne in aer liber,  povesti de seara, drumuri, carti de vacanta, cules de visine, dude si mure,  ganduri si planuri de viitor...

printre crengi de visin

dude proaspete si dulci

painea noastra cea de toate zilele

Tzutzu, pe langa tufele de mure

vacanta mare

prieteni 

Locuri de suflet

Cu puţin timp înainte de începutul vacanţei de vară am primit vizita celor două perechi de bunici. Au stat o săptămână la noi, ne-au făcut o poartă de lemn, multă mâncare, s-au împrietenit cu oamenii şi cu locurile de pe aici şi apoi au plecat la Bucureşti. Şi i-au luat şi pe nepoţi cu ei. 

Şi fiind noi singuri şi făr' de obligaţii ne-am apucat să facem ce ne trece prin cap: pâine de casă, crackers, prăjituri cu cireşe, gem de dude (până acum vreo 15 borcane), grădinărit şi curăţenie prin curte, precum şi minunate călătorii la oraşe (Timişoara, Deva) şi în sate frumoase (Stanciova, Salasu de Sus), cu oameni primitori, buni şi frumoşi.

Trebuie, aşadar, să mărturisesc că am întrebuinţat cu folos timpul petrecut fără copii. M-am îndrăgostit de oraşul Timişoara şi, în mare măsură, de locuitorii ei. Aş putea spune că a fost "dragoste la prima vedere". Am avut şi călăuze bune: Cezar (din Bucureşti!) - în dimineaţa primei zile, iar timişorenii Lucian şi Gabi pe seară, respectiv Nina şi Dumitru - pentru după-amiaza zilei a doua, cand am prins autocarul spre casă la milimetru, graţie îndemânării (şi bunăvoinţei!) şoferului. 

Sâmbătă, 18 iunie, am participat o zi întreagă la Târgul Mâinilor Dibace, prima ediţie, unde m-am simţit într-o grup de prieteni - fie expozanţi, fie vizitatori; pe seară, alături de gazdele noastre timişorene Gabi şi Lucian, am mers la ultimul concertul al Festivalului de muzică veche, apoi la un concert rock susţinut de Adi Barar Band şi la spectacolul cu foc a trupei Shadows, evenimente din cadrul Festivalului Bega Bulevard. A fost o noapte magică, urmată de o după-amiază minunată petrecută a doua zi la Stanciova, într-o mare familie (peste 20 de adulţi vizitatori, în jur de 10 copii, unii ţinuţi în braţe!) a celor îndemânatici, iubitori ai naturii, ai vieţii la ţară. 

Cred că am intrat într-o etapă nouă a vieţii mele. 

Despre o cuşcă nouă, nişte crackers şi povestea eclipsei de lună

În ultimul timp a tot plouat, în special seara. Totusi, coincidenţă sau nu, ieri a fost prima seară senină şi am stat mai mult pe afară. Pe la 7 p.m. ne-am apucat să-i facem o cuşca lui Colţ - Iulian fiind meşterul, iar eu mâna dreaptă a lui. (A ieşit grozav, zicem noi - vezi, poza, mai jos.).

 

Apoi am meşterit împreună la nişte crackers tradiţionali (aflaţi mai multe, în curând, pe blogul lui - turtiţa fermecată). Şi, în final, după o zi plină, am ieşit iar la aer curat (am strâns puţin prin curte!) şi am văzut cea mai lungă şi mai frumoasă eclipsă de lună din viaţa mea. 

Am în minte imaginea înstelată a cerului, avioanele sclipind din loc în loc şi în centru - luna, umbrită de voalul pământului. Am stat ceva timp cu ochii pe cer privind stelele, luna, fulgerele ce scăpărau pe cer şi m-am simţit o mică parte din univers - spectator şi deopotrivă actor pe scena lumii. Nu ştiu cât timp a ţinut eclipsa, dar mi s-a părut că timpul se dilată şi ne vrăjeşte. Luna era mireasa, în noaptea nunţii, când ruşinată îşi dezvăluie, treptat, chipul strălucitor. A fost o minunată poveste de vară. Şi, bineînteles, n-am avut nici un aparat de fotografiat la îndemână. Aşa că totul a rămas înlăuntru şi nimic înafară.

P.S. Ieri am ascultat la Radio România Actualităţi o inspirată piesă de teatru despre sfârşitul lui Mihai Eminescu. S-au împlinit nişte ani de la moartea sa şi se cade să ne aducem aminte versurile lui: "Şi privind în luna plină / La văpaia de pe lacuri, / Anii tăi se par ca clipe / Clipe dulci se par ca veacuri" 

Tzutzu

De vreo doua-trei saptamnani am adoptat o catelusa alba, cu pete negre, de vreo 3 luni. S-a strecurat pe sub gard, cu frica si a dat din codita. Am apucat sa-i dau o data de mancare si n-a mai plecat.

S-a imprietenit cu Coltz si se joaca impreuna, se harjonesc, se cearta, isi tin companie zi si noapte. Cand ma vede, incepe sa sara sa-i dau de mancare, se tine scai de mine prin toata curtea si asteapta, nerabdatoare, sa o bag in seama. 

La inceput, am crezut ca e baiat si am strigat-o Tzutzu. Ca rimeaza cu Cutzu. Si ca n-aveam inspiratie si chef de un alt caine. Credeam ca o sa stea putin si o sa plece acasa la ea. Acum, la ora mesei, o strig prin curte si apare dintre ierburile inalte, fluturandu-si urechile negre si urca repede scarile casei. 

In concluzie, avem o pisica de 4 ani (Mitzi), un caine de vreo 8 luni (Coltz) si o catea de vreo 3-4 luni (Tzutzu). Plus doi copii. La un moment dat, cand se va umple curtea, voi putea sa scriu si eu o carte gen "Familia mea si alte animale", dar mai este pana atunci.