Ninge iar

E vremea colindelor...

La multi ani, Maria!

De ziua Mariei am fost la cumpărături: skateri, blugi, bluziţe, hanorac... - cică pentru şcoală, dar şi de plăcere, cred eu. Este o încântare să mergi la cumpărături cu o fetişcană care ştie ce vrea şi nu se sfieşte să ceară. Te lasă fără bani în cel mai scurt timp posibil. În comparaţie cu fratele ei, cu şi pentru ea am cheltuit dublu. Maria cumpără cu nonşalanţă şi poartă cu graţie hainele primite. Super-distractiv când nu ai bugetul limitat. Aş putea spune că îmi dă lecţii de shopping. Pentru că eu, nehotărâtă cum sunt, m-am învârtit peste tot şi nu mi-am luat nimica. Dar tot mi-a plăcut. Aşa că am încheiat turul de cumpărături cu o masă la KFC. La mulţi ani, fetiţa mea!

Muzică de vacanţă...

Muzică de week-end

Sunt plină de muzică, de viaţă, de culoare...

...şi asta pentru că am fost aseară la un concert Cranberries (Zone Arena, Bucureşti). Am avut cele mai ieftine locuri, dar nu mi-a păsat. Oricum sunt mică de statură şi, indiferent unde stau, e unul mai mare care se pune fix în faţa mea.
M-am mulţumit cu frânturi de scenă, cu aerul care vibra în jurul meu, cu muzica fredonată, zbierată, ţopăită de mari şi mici (chiar şi în familie!), cu ecranele mari care o aduceau pe Dolores aproape, în rochiile ei fistichii, cu bocanci în picioare şi cu o voce pătrunzătoare, electrizantă. Am ascultat unele dintre cele mai iubite melodii Cranberries: Just My Imagination, Dreams, Zombie, Salvation, Ode to My Family, Animal Instinct, Linger. Chiar şi cele mai noi sunau grozav şi, dacă aş putea, m-aş duce la un concert al lor în fiecare an. Iată una dintre melodiile pe care le iubesc:




Oh, my life is changing everyday
In every possible way
And my dreams it's never quiet as it seems
Never quiet as it seems

I know I've felt like this before
But now I'm feeling it even more
Because it came from you
And then I open up and see
The person falling here is me
A different way to be

I want more, impossible to ignore
Impossible to ignore
And they'll come true, impossible not to do
Impossible not to do

And now I tell you openly
You have my heart so don't hurt me
You're what I couldn't find
A totally amazing mind
So understanding and so kind
You're everything to me

Oh, my life is changing every day
In every possible way
And my dreams it's never quiet as it seems
'Cause you're a dream to me, dream to me

Asta-i melodia ce-mi umblă prin cap...

...pe căldurile astea când transpiri din belşug doar clipind din ochi, dară-mi-te ţopăind pe ritm de rock-n-roll. Dar ce-are a face! Cui pe cui se scoate, hi, hi... (Să îmi spuneţi dacă v-am ridicat de la calculator.)



P.S. Am ales varianta care îmi place cel mai tare, dar declar pe propria-mi răspundere că îmi plac toate, începând cu originalul - cântat de Gene Vincent prin anii '50 şi sfârşind cu fredonatul meu în baie, cu ecou.

Muzica soarelui...

Mi se pare firesc ca tot ce este viu să vibreze, să aibă o muzică proprie. Sunt sigură că şi corpurile noastre vibrează la fel de frumos, chiar dacă nu le auzim... Ce să mai vorbim de flori, de animale, de copaci!
Cred că pruncii au cea mai suavă muzică de pe pământ. Poate într-o zi o să fim capabili să o auzim. Până atunci, ascultaţi muzica soarelui... Pe mine, una, m-a impresionat teribil.

Cu gândul la concertul Aerosmith...

...I go crazy, crazy, baby, I go crazy
You turn it on
Then you're gone
Yeah you drive me
Crazy, crazy, crazy, for you baby
What can I do, honey
I feel like the color blue...

Muzica pe care o iubesc...

...cu dedicaţie: pentru iubitul meu.



P.S. Dar îmi place şi filmul.

Aceasta este starea mea de spirit...

Impresii de a doua zi...

Cu AC/DC am început seria concertelor din 2010. Şi cred că am început cu dreptul, pentru că, deşi cu o întârziere de 20 de ani (după gustul meu!) a fost un concert adevărat.

Ce mi-a plăcut? - Muzica, spectacolul, atmosfera de concert din jurul meu. Am cântat, m-am zbânţâit, am uitat de mine preţ de câteva ore. Mi-a plăcut că Iris a fost în deschidere şi pe muzica lor mi-am făcut "încălzirea". Mi-a plăcut că am avut oameni buni în jurul meu.

Ce nu mi-a plăcut? Că au venit cam târziu în România. Poate că acum 20 de ani aş fi fost în prima linie pe umerii iubitului meu, cu pletele în vânt,  poate că acum 20 de ani streap-tease-ul lui Angus mi-ar fi dat fiori şi m-aş fi îndrăgostit de el într-o clipită...

În sfârşit, precum spuneam la început, mai am de mers la două concerte: Aerosmith şi Cranberries. Abia aştept. Iubesc ambele formaţii la fel de tare. Sunt zile când mă trezesc cu muzica lor în minte şi am de pe acum un neastâmpăr în mine...

Să respirăm...

P.S. Iniţial am vrut să postez varianta originală - a celor de la The Hollies, dar mi-a plăcut mai tare video-clipul de mai sus.

top 5 - rock de noapte

1. Nightwish - Over the hills and far away



2. AC/DC - Honey, what do you do for money?



3. Metallica - Enter Sandman



4. Whitesnake - Still of the Night



5. Led Zeppelin - D'yer Maker

Cam asta-i starea mea de spirit

Nunta

Lătrau caii, lătrau caii
când veneau a-hei, a-hai,
când capul cel retezat
îmi cădea neîncoronat.
Mă mănâncă raiu-i lins
soarele cu şapte zimţi,
iar eu strig şi nu se-aude
mările, din nou, sunt ude,
iară ţărmurile,
ca şi depărtările,
ca şi depărtările.

Vino, tu, cu tandre roţi
să mă tai bucăţi, bucăţi,
şi înhamă-ţi la cvadrigă
trei regine şi un rigă.
Vino repede de tot
nici să mor nu ştiu să pot
duce-mă şi dulce-mă
naşte-mă şi moare-mă.
Sufăr de natura toată
vino, calcă-mă cu-o roată
şi zdrobeşte-mă,
adormeşte-mă.
(Versuri: Nichita Stănescu, Muzica: Augustin Frăţilă)

N-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit...

...e de-ajuns o mână de prieteni în asfinţit.