luni, 25 iulie 2011

Vacanta de vara

Vacanta se traieste, nu se povesteste. Sunt atatea lucruri marunte pe care le facem in vacanta si de care, vorba cantecului "ne-om aminti candva, tarziu": gradina de legume si mancare mai gustoasa, iarba cu melci, arici si cartite, ploaie si apoi soare, noptile cu luna si stele, diminetile in pat, latratul cainilor in noapte, taberele copiilor, paine la cuptor si la test, oaspeti dragi, foc de lemne in aer liber,  povesti de seara, drumuri, carti de vacanta, cules de visine, dude si mure,  ganduri si planuri de viitor...

printre crengi de visin

dude proaspete si dulci

painea noastra cea de toate zilele

Tzutzu, pe langa tufele de mure

vacanta mare

prieteni 

marți, 28 iunie 2011

Locuri de suflet

Cu puţin timp înainte de începutul vacanţei de vară am primit vizita celor două perechi de bunici. Au stat o săptămână la noi, ne-au făcut o poartă de lemn, multă mâncare, s-au împrietenit cu oamenii şi cu locurile de pe aici şi apoi au plecat la Bucureşti. Şi i-au luat şi pe nepoţi cu ei. 
Şi fiind noi singuri şi făr' de obligaţii ne-am apucat să facem ce ne trece prin cap: pâine de casă, crackers, prăjituri cu cireşe, gem de dude (până acum vreo 15 borcane), grădinărit şi curăţenie prin curte, precum şi minunate călătorii la oraşe (Timişoara, Deva) şi în sate frumoase (Stanciova, Salasu de Sus), cu oameni primitori, buni şi frumoşi.
Trebuie, aşadar, să mărturisesc că am întrebuinţat cu folos timpul petrecut fără copii. M-am îndrăgostit de oraşul Timişoara şi, în mare măsură, de locuitorii ei. Aş putea spune că a fost "dragoste la prima vedere". Am avut şi călăuze bune: Cezar (din Bucureşti!) - în dimineaţa primei zile, iar timişorenii Lucian şi Gabi pe seară, respectiv Nina şi Dumitru - pentru după-amiaza zilei a doua, cand am prins autocarul spre casă la milimetru, graţie îndemânării (şi bunăvoinţei!) şoferului. 
Sâmbătă, 18 iunie, am participat o zi întreagă la Târgul Mâinilor Dibace, prima ediţie, unde m-am simţit într-o grup de prieteni - fie expozanţi, fie vizitatori; pe seară, alături de gazdele noastre timişorene Gabi şi Lucian, am mers la ultimul concertul al Festivalului de muzică veche, apoi la un concert rock susţinut de Adi Barar Band şi la spectacolul cu foc a trupei Shadows, evenimente din cadrul Festivalului Bega Bulevard. A fost o noapte magică, urmată de o după-amiază minunată petrecută a doua zi la Stanciova, într-o mare familie (peste 20 de adulţi vizitatori, în jur de 10 copii, unii ţinuţi în braţe!) a celor îndemânatici, iubitori ai naturii, ai vieţii la ţară. 
Cred că am intrat într-o etapă nouă a vieţii mele. 

joi, 16 iunie 2011

Despre o cuşcă nouă, nişte crackers şi povestea eclipsei de lună

În ultimul timp a tot plouat, în special seara. Totusi, coincidenţă sau nu, ieri a fost prima seară senină şi am stat mai mult pe afară. Pe la 7 p.m. ne-am apucat să-i facem o cuşca lui Colţ - Iulian fiind meşterul, iar eu mâna dreaptă a lui. (A ieşit grozav, zicem noi - vezi, poza, mai jos.).

 

Apoi am meşterit împreună la nişte crackers tradiţionali (aflaţi mai multe, în curând, pe blogul lui - turtiţa fermecată). Şi, în final, după o zi plină, am ieşit iar la aer curat (am strâns puţin prin curte!) şi am văzut cea mai lungă şi mai frumoasă eclipsă de lună din viaţa mea. 
Am în minte imaginea înstelată a cerului, avioanele sclipind din loc în loc şi în centru - luna, umbrită de voalul pământului. Am stat ceva timp cu ochii pe cer privind stelele, luna, fulgerele ce scăpărau pe cer şi m-am simţit o mică parte din univers - spectator şi deopotrivă actor pe scena lumii. Nu ştiu cât timp a ţinut eclipsa, dar mi s-a părut că timpul se dilată şi ne vrăjeşte. Luna era mireasa, în noaptea nunţii, când ruşinată îşi dezvăluie, treptat, chipul strălucitor. A fost o minunată poveste de vară. Şi, bineînteles, n-am avut nici un aparat de fotografiat la îndemână. Aşa că totul a rămas înlăuntru şi nimic înafară.

P.S. Ieri am ascultat la Radio România Actualităţi o inspirată piesă de teatru despre sfârşitul lui Mihai Eminescu. S-au împlinit nişte ani de la moartea sa şi se cade să ne aducem aminte versurile lui: "Şi privind în luna plină / La văpaia de pe lacuri, / Anii tăi se par ca clipe / Clipe dulci se par ca veacuri" 

luni, 6 iunie 2011

Tzutzu

De vreo doua-trei saptamnani am adoptat o catelusa alba, cu pete negre, de vreo 3 luni. S-a strecurat pe sub gard, cu frica si a dat din codita. Am apucat sa-i dau o data de mancare si n-a mai plecat.


S-a imprietenit cu Coltz si se joaca impreuna, se harjonesc, se cearta, isi tin companie zi si noapte. Cand ma vede, incepe sa sara sa-i dau de mancare, se tine scai de mine prin toata curtea si asteapta, nerabdatoare, sa o bag in seama. 


La inceput, am crezut ca e baiat si am strigat-o Tzutzu. Ca rimeaza cu Cutzu. Si ca n-aveam inspiratie si chef de un alt caine. Credeam ca o sa stea putin si o sa plece acasa la ea. Acum, la ora mesei, o strig prin curte si apare dintre ierburile inalte, fluturandu-si urechile negre si urca repede scarile casei. 


In concluzie, avem o pisica de 4 ani (Mitzi), un caine de vreo 8 luni (Coltz) si o catea de vreo 3-4 luni (Tzutzu). Plus doi copii. La un moment dat, cand se va umple curtea, voi putea sa scriu si eu o carte gen "Familia mea si alte animale", dar mai este pana atunci. 

luni, 16 mai 2011

Sfarsit de an scolar

Se apropie cu pasi repezi sfarsitul de an scolar si inceputul verii. Daca as face un bilant as putea spune ca a fost un an bun, plin de lucruri si de intamplari frumoase. Am cunoscut multi oameni - adulti si copii, am facut multe drumuri, am avut multe bucurii, am invatat cate putin de la toti. M-am simtit, adesea, ca intr-o calatorie de initiere.
Pe vremuri ma plangeam ca fac mult timp pana ajung la serviciu. Acum, plec dimineata de acasa si nu stiu cum va fi drumul dus si intors, cum voi ajunge la scoala si, mai ales, cum ma voi intoarce acasa. Fara sa vreau am devenit un autostopist profesionist. Am mers, pe rand, cu microbuzul, masina, dubita de marfa, camion, caruta si, cand nu s-a putut altfel, pe jos.
 
Clasa a IV-a, Serel

La scoala, dupa ceva vreme, am intrat in ritm. Dar copiii mici sunt surprinzatori. Mi-am propus de multe ori sa fac ceva si a iesit cu totul altfel decat mi-am propus. De exemplu, miercurea trecuta, la Serel. Primele doua ore am dat test, am cantat cantece, am stat la sueta cu clasa a III-a (aprox. 7 elevi). Urmatoarele doua ore aveam de ascultat si predat la clasa a IV-a (celor 4 elevi!). In schimb, am plecat impreuna cu invatatoarea si cu elevii de a II-a si a IV-a in excursie pe munte, la iarba verde. Am luat patura, minge, covrigei si suc, unii copii au trecut pe acasa sa-si lase ghiozdanele si/sau sa-si ia bicicletele si am pornit sus, la poalele brazilor. Am mers cam o ora dus-intors si am mai stat vreo ora si jumatate pe acolo, la joaca: fotbal, volei, ratele si vanatorii. Copiii au adunat conuri de brad si au facut curse pe biciclete. A fost o excursie ad-hoc frumoasa. Bineinteles ca la intoarcere n-am avut masina sa ajung acasa si am pornit cu invatatoarea pe jos. Dupa vreo 5 km de mers pe jos ne-a ajuns din urma o masina si ne-a dus pana la sosea.

 Clasa a III-a, Serel

Am participat si la o serbare de ziua mamei si acum vreau sa pregatesc niste cantece si poezii pentru sfarsitul de an scolar. Deja avem un repertoriu si copiii sunt foarte bucurosi cand canta. Sper sa pot tine serbare la cat mai multe scoli din cele 9 pe care le am.
Recent (vineri si azi) am tinut locul unei colege de engleza, la clasele V-VIII. Asa, am putut compara cele doua varste si cum este sa predai elevilor mai mari. Intr-un fel, mi-a placut. Sunt cativa cu care am putut discuta, dar cei mai multi sunt la nivel de clasa a III-a sau a IV-a. Le lipsesc cunostintele de baza. Sunt timizi si neobisnuiti cu munca serioasa pe text. Am incercat o abordare interactiva, cu multe exemple si cuvinte simple. Totodata astazi am fost si profesoara copiilor mei. Mi s-a parut inedit si amuzat. Copiii imi spuneau mama sau mami si incercau sa imi arate tot ce stiu in fata colegilor lor. Am fost tare mandra de ei si sper, si ei de mine. In scolile celor mari este mult mai frig, chiar si in cancelarie. Dar am avut prajituri la discretie, plus conversatie cu colegii de acolo si asta a compensat. La intoarcerea acasa m-am bagat direct in pat si am dormit 3 ore, bustean.
Cred ca am sarit multe intamplari petrecute in cele 6 luni de cand predau, dar concluzia este urmatoarea: imi place sa preau copiiilor si ma bate gandul sa incerc job-ul asta si anul viitor, bineinteles, daca voi mai avea post. Probabil ca voi da examenul de titularizare in vara aceasta, sa vedem ce iese.

marți, 10 mai 2011

Dupa ploaie

In zilele ce au trecut am primit vizita parintilor, care ne-au ajutat la amenajarea mai "sistematica" a gradinii...


...ca se considera ca-i cam neingrijita si plina de balarii. 


Asa o fi, da' facem si noi ce putem. Cel putin in afara ei, ne place sa fie totu' verde si salbatic, chiar daca ei zic ca "o sa ne manance serpii "




Am mai plantat si ce mai era (dovleceii, castravetii, fasolea, mazarea, varza, conopida, cativa napi), da' tot au mai ramas de pus porumbu', floarea soarelui, dovlecii si alte cateva maruntisuri. Desigur ca au mai muncit si altii, fiecare dupa puterile lui.


 Apoi au trecut si Nedeile, obicei stravechi ce a degenerat (a se citi " s-a manelizat ") puternic in secolul 21. Noroc ca-s doar o data pe an si in mod sigur, la anu' o sa disparem de acasa. Oricum, anu' asta aceasta sarbatoare a picat in aceiasi zi cu sarbatorirea zilei de nastere a lui Costin si deci nu puteam sa nu fim pe acasa...adica puteam, da' nu stiam cum o sa fie. Acum stim !
Intre timp s-a mai incalzit iar astazi am facut prima salata din legume iesite din seminte semanate de mana noastra in gradina: spanac si ridichi, albe si rosii, rotunde si lunguiete.


Mai sunt multe de iesit, da-s un pic inarziate, ca a fost mai rece...ca peste tot de altfel.

Iar azi, dupa o zi insorita...a " ploiat " ca-ntr-o zi veritabila de vara. Apoi am fost curios sa simt aerul de dupa ploaie...desi era mai ceva ca-n parcurile Bucurestiului, diferenta intre inainte si dupa, era mult mai mica decat acolo. De unde am dedus ca aerul pe care-l respiram in mod constant e cu adevarat curat. 


duminică, 1 mai 2011

La Targ la Pui

Astazi, in comuna alaturata, Pui, are loc Hramul bisericii locale, Nedeile ( sarbatoarea satului ) si implicit targul de animale si marfuri. Lume multa si pestrita, ca la targ, cai, vaci, vitei, oi, caini, turta dulce, butoaie, flori, cazane, haine SH ( 6 lei - 5 camasi ), haine noi ( chinezesti ), covoare, perdele, scule si unelte de la moldoveni, cosuri de rachita de la tigani, linguri de lemn de la olteni, oale si ulcele de la Horezu. Noi am luat doar un fund de lemn rotund si mare, aproape cat suprafata interioara a aragazului, ce imi va servi drept suport pentru framantat ( sa nu mai murdaresc masa ), dar si ca paleta de bagat pita in cuptor si niste covrigei de rontait.