sâmbătă, 24 noiembrie 2012

De ziua mea

Doamne,
Îţi mulţumesc din tot sufletul,
pentru ziua de azi
şi pentru toate zilele vietii mele!


Îţi multumesc
pentru toate darurile tale
către mine
şi către toţi cei dragi mie!

Îţi mulţumesc că exist
pe pământul acesta
cu lumină şi flori!

Îţi multumesc
că sunt
o mică parte din tine,
Doamne!

vineri, 16 noiembrie 2012

Vesnicia s-a nascut la tara


Greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi …

greiereUn orasean primeste vizita unui prieten al sau dintr-un sat indepartat si merg in centrul orasului. Era ora amiezii, iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, sunete ale orasului care parca te asurzeau.
 Dintr-o data sateanul ii spune: Am auzit un greiere.
N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! I-a spus oraseanul.

Sunt sigur, am auzit un greiere! A insistat sateanul.
Asta-I o nebunie! A raspuns prietenul.
Sateanul a ascultat cu atentie un moment, dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
Nu! A spus sateanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
Dar nu se poate! A continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.
A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care Le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur, daca nu cumva banii cazuti erau AI lor.
Intelegi ce am vrut sa spun? A continuat sateanul.Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultand zi de zi la televizor "stiri" politice si/sau diverse tragedii, catastrofe etc... URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixeaza pe tot ce este rau, urat, nefolositor... Ni se induce FRICA! Devenim neputinciosi, tematori (de avion, de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi si ce este cel mai rau, de sentimentele noastre)  si ... NU STIM DE UNDE ... CAND ... SI CUM …
Raspunsul este: ascultand asa zisele ,,informatii", care de fapt sunt praf in urechile noastre, ne lasam prinsi in aceasta capcana. Toata ziua spunem: e greu, oamenii sunt rai, traim intr-o lume nesigura, nu am incredere in nimeni etc.
Si in tot acest timp, greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi ... Nu le mai auzim !

miercuri, 14 noiembrie 2012

Impresii de călătorie

O prietenă bună m-a sfătuit să reîncep să scriu mici povestiri despre viaţa mea cea de toate zilele. Problema mea este că, pe măsură ce trăiesc (aici, la ţară şi acum, la vârsta aceasta matură) îmi pare că micile întâmplări de zi cu zi sunt simple adieri de vânt. Cine mai bagă în seamă slabele adieri ale vântului? 
Şi, totuşi, sunt câteva impresii de călătorie (cele patru zile de vacanţă către, la şi de la Bucureşti) care mi-au rămas în minte. 
La oraş nu prea am avut timp de respiro. Am vorbit, m-am întâlnit cu rude, prieteni, cunoştinţe. Am fost la târgul de carte Kilipirim. Am fost la doctor. M-am plimbat prin parc. Am mâncat mai mult şi altfel. Am dormit mult dimineaţa. M-am învârtit prin bazarul de haine de la Big. 
N-am avut timp sa îmi văd toţi prietenii. Unii m-au înjurat, cu simpatie, că nu i-am vizitat. Sau nici măcar nu i-am anunţat că trec prin oraş. 
Nu am avut bani să-mi cumpăr toate cărţile pe care le-am văzut. Oraşul are, ca de obicei, un efect devastator asupra mea. Sunt atâtea tentaţii!!!! 
În cele două zile petrecute în Bucureşti (exceptând ora de plimbare prin parc) am uitat să văd cerul, să simt adierea vântului, să fiu conştientă de ceea ce mă înconjoară. Am citit în metrou, ca de obicei, am stat mult in interior, ca de obicei, m-am învârtit printre blocuri, ca într-un labirint cunoscut, dar limitat; familiar şi cald, dar îngust; ocrotitor, dar, în acelaşi timp posesiv. 
Pe drumul de întoarcere am conştientizat, în ceea ce mă priveşte, diferenţa între oraş şi ţară. Este diferenţa dintre casa părintească şi lumea largă. Dintre o colivie aurită, caldă, protectoare şi natura imprevizibilă, aspră,  fascinantă. 
Îmi doresc să fac popas din când în când în colivie, să am senzaţia că sunt în siguranţă, dar prefer să-mi iau zborul spre lumea largă, să experimentez, să trăiesc imprevizibil, să accept că eu sunt o parte din univers, nu un produs de serie, conectat la calculatoare şi televizoare.
O să-mi fie, în continuare, dor de ai mei. Şi acum îmi este, când scriu. 
De când am venit aici am visat stabilitate, rutină, siguranţă - adică reînvierea atmosferei pe care am lăsat-o în urmă. Constat, după mai bine de doi ani că nu există siguranţă. Se poate ajunge la un echilibru, la o oarecare rutină, la o stabilitate financiară. 
Dincolo de toate acestea, putem improviza, cu sau fără talent, până la adânci bătrâneţi.